vineri, 25 decembrie 2009

Iti multumesc!


Fluturasi de argint zboara pe aripile nevazute ale vantului...E rece...mi-e atat de frig...singuratatea e larga ca spiritul nostru...nu esti aici,langa mine sa ma tii in brate...sa-mi zici ca va veni iar soarele...Nu-ti mai simt spiritul ca altadata...ai devenit un chin al propriei minti...Ai plecat ieri...pleci si azi...vei pleca si maine...si ochii nostri se vor uita...mi-e dor!
Fibra gandului ma lasa sa tremur de dor,sa ma inec in propriile ganduri,sa ma ridic din cioburile antice,sa-mi recapat ochiii impaienjeniti de visare...
E Craciunul...am crezut,cred si voi crede intotdeauna in magia sarbatorilor...stiu, simt,vad asta...ca vei veni in dimineata viselor apuse si ma vei incalzi cu ardoarea sufletului tau,cu soaptele pierite-n vreme,cu bratele tale in care m-am pierdut de atatea ori.Vei veni,dragul meu,vei veni pentru ca te chem...si imi vei auzi strigatul de ajutor...
Nu te-am pierdut nicio clipa...de cand te am langa mine...de doua luni... am in mine un intreg aeroport de unde pleaca zambete.Doar mi-e teama sa nu fugi...sa fugi departe si sa ma tai in infinit...
Poate ca maine va fi mai bine...poate ca maine va alerga sa-l aduca pe ieri sa-mi tina de cald...poate ca maine te va striga disperat sa nu ma mai lasi singura nicio secunda...insa, stie foarte sigur ca...de cand ai aparut, am devenit cu totul si cu totul alta persoana,ce se bucura din lucruri minore,ce adoarme si se trezeste zambind,ce a invatat sa nu mai iubeasca amintirea,ci uitarea,sa traiasca prezentul,sa-si faca planuri de viitor alaturi de tine... A invatat sa te iubeasca...sa iubeasca ziua si noaptea...sa iubeasca frigul si caldura...sa iubeasca tot ce o inconjoara...
Pentru toate astea...iti multumesc din suflet!

vineri, 4 decembrie 2009

Cuvintele nu-si mai au rostul...

S-a pornit o ploaie rece si fina ce de-abia se vedea in baltoacele deja rasarite pe trotuarul gaurit de vreme.Nu vad nimic...sunt pierduta-n acest intuneric...te caut neincetat...
Te vad cum vii incet si ma cuprinzi in brate...ma saruti usor...ma privesti in ochi si-mi soptesti prin necuvinte raspunsul intrebarii sufletului meu...ma adori...te ador...ma placi...te plac...ma ai...te am...
Tu...raza mea de soare ce-mi luminezi calea amurgita...mai lasa-mi ochii tai sa ma priveasca...mai lasa-mi mainile tale sa le ating...mai stai o clipa si inc-o clipa...stai pentru eternitate.
Te astept sa vii...sa plutim dincolo de nori...sa ne ratacim in idei...sa ne regasim in noi...sa ne pierdem in infinit si dincolo de el...sa fim doar noi: TU si EU.
P.S Pentru ca mi-ai redat speranta zilei de maine,pentru ca am uitat ziua de ieri,pentru ca mi-ai adus bucuria de mult apusa,pentru ca zambesc in fiecare dimineata cand ma trezesc cu chipul tau in gand...pentru ca ma iubesti!

duminică, 22 noiembrie 2009

atat de simplu...

Candva aici:
.............................................................................
erau lacrimi
Acum aici:
.............................................................................
sunt zambete

Pentru ca te iubesc chiar si atunci cand te urasc!

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Dor de noi...


Ne-am ratacit printre dorinte,ne-am ascuns printre ganduri,ne-am gasit printre vise...Te vad...te simt...mai aproape si apoi din ce in ce mai departe...
Pierduta-n noapte caut raspuns in ochii tai,astept cuvinte simple,caut in brate sigure leagan de liniste...tacerile de ieri,azi le-am iertat si am uitat...
Umblu pe drumul nimanui...candva al nostru...aceeasi strada mohorata,unde stropii de ploaie par mai stranii...Astept surasul tau!
Cu aripi grele de lacrimi te doresc...suntem doar simple marionete ale destinului...ma scutur de praf si inchid ochii pentru o clipa,pentru o viata,pentru un timp mai bun,pentru tine!

joi, 5 noiembrie 2009

De ce mintim?

Oare pentru ca e mai comod?
Oare pentru ca e frumos,daca minti macar o singura data trebuie sa continui cu alte minciuni...
Oare pentru ca asa facem fericite anumite persoane?
Sau poate ca pur si simplu face parte din firea mea,a ta,a noastra,a tuturor de a minti,mai mult sau mai putin,mai credibil sau nu,oricum mintim...

miercuri, 28 octombrie 2009

,,Nimic din lumea asta nu e rodul intamplarii"

Lumea ei era pictata doar in gri si negru...Lumea lui in gri si alb...Lumile lor pareau sa se piarda in neguri...asta pana cand...

Ochii ei i-a gasit pe-ai lui...mana lui i-a gasit-o pe-a ei...zambetul ei l-a gasit pe-al lui...
Erau doar ei doi-nebunii plini de frunze moarte,de soapte desarte,de saruturi rapide si moi.S-au pierdut in absolut,au prins aripi si au zburat pana la stele si de acolo inapoi.Erau scaldati de dorinte nepamantene...s-au invaluit in stropii fini ca o ceata...s-au imbratisat cu eternitatea...au plutit cu iubirea si toatea astea din vina lor...
Si vor mai avea o noapte a miracolelor,vor mai simti gustul nebuniei prin vene,vor mai fi ei doi...vor fi mereu.

duminică, 18 octombrie 2009

Iubire cu praf de octombrie

Aveam sa traim o iubire cu praf de octombrie.Trebuia sa fie una reala,pura,cu zambete si imbratisari...
Ochii ei obraznici si disperati in acelasi timp il fermecau,il duceau in lumea ei,unde minciuna si suferinta nu existau.Vroia doar sa-i aprinda flacara iubirii in sufletul lui,sa fie ei...doar ei...numai ei...
Isi aprinde o tigara,nu e dependenta...mai trage cate una cand e obosita,poate certata cu ea...
Era acel ,,el" pe care il astepta,acela care trebuia sa o ridice din prapastie...si i-a redat speranta,visele,dragostea,a facut-o fericita numai din cuvinte,numai din priviri.A facut-o sa zambeasca chiar si atunci cand ar fi avut motiv sa planga,a facut-o sa iradieze,i-a redat sufletul ei cald pierdut printre rani devenite cicatrici,printre vise facute scrum,printre greseli uitate platite cu lacrimi reci...
S-au plimbat prin ploaie,prin vant,au alergat dupa dragostea lor... ca apoi el sa dispara ca un vis uitat.

sâmbătă, 17 octombrie 2009

continuare(Azi putea sa fi fost altfel)

A trecut atata timp...
EL si Ea nu se mai privesc...au ramas doar chipurile lor golite de sange.
A trecut atata timp...
Ea si El s-au pierdut sub soare...tot ce a fost e acum doar un pumn de praf.
Timp...De ce ai fugit?
El intr-un capat al lumii isi cauta linistea...ea in celalalt capat suspina dupa acelasi lucru.
Ce nu stiu ei doi...e ca sunt blestemati sa se gaseasca iar...si se vor cauta pana cand vor muri in soare.

joi, 8 octombrie 2009

Azi putea sa fi fost altfel...


,,Ea:Ma iubesti?
El:Normal ca te iubesc prostuto!"
Asta i-a zis intr-o seara calda,privind amandoi spre cer si asteptand ca luna si stelele sa-i binecuvanteze,sa le ofere din stralucirea lor...
Povestea lor era alba,pura,frumoasa,de uitat la ea,de neatins,de invidiat,de admirat.Se placeau chiar si asa imperfecti cum erau...unul cu mainile calde,celalalt cu mainile reci.
Dar el a plecat in acea zi de primavara si a luat si soare si tot.Luna a stat in loc,privighetorile n-au mai cantat...Si iubirea,si promisiunile,si admiratia,si respectul,si flacara,si scanteia,si jarul,caldura... tot... toate au cazut in boala irecuperabila a trecutului.
La cumpana dintre trecut si prezent,sta ea: ingandurata,optimista...nici ea nu se intelege...prea multe ganduri...prea multe soapte nespuse...prea multe cuvinte care vor sa fie spuse,dar nu au cui...
A fost frumos...poate mult prea frumos...Azi puteau sa fi plutit cu soarele,sa fi zburat cu ploaia,dar totul a ramas invaluit de vis.
Si va raspunde cu ploi si lacrimi unor zambete si curcubee imaginare...
Pentru ea va ramane,,steaua voastra,fara tine in ea",iar pentru el,,steaua voastra fara ea"...

joi, 24 septembrie 2009

fara titlu

Te apropii cu pasi vioi,dar neauziti...esti doar un virus al mintii...nimeni nu a ghicit ca poti face o inima sa se ofileasca in cateva secunde,prin cateva cuvinte aruncate-n graba.
Usa sufletului tau e ferecata,asa ca nimeni nu te mai poate ajuta...Oare,pentru ca trecutul conteaza mai mult decat prezentul si viitorul?E mult mai usor sa te dai batut in fata nostalgiei.Ce formidabila e durerea asta pasiva!Ce admirabila e moartea asta lenta!Totusi,e tot o moarte!
Atat de departe de acea fiinta care zambea mereu,dar totusi atat de aproape!Privirea ta...privirea lui...privirile voastre pierdute pe taramuri unor amintiri de poveste...dar care totusi nu se gasesc!Poate pentru ca a iubi inseamna,inainte de toate,a-ti asuma un risc,dar ti-a fost teama sa traiesti,sa te ridici la inaltimea propriilor vise...ai lasat sentimentul ala groaznic:frica sa intre in tine si ai pierdut!Dar asta e!
O clipa stranie in care totul i se incalceste in minte:o cuprinde un sentiment de singuratate,estompat de bucuria ca traieste...Dintr-o data,simte atata viata,atata speranta,incat nimic ce a fost nu va mai conta!

luni, 14 septembrie 2009

Si azi e un nou inceput!

E un nou inceput pentru ca...am trecut a zecea...pentru ca nu vreau sa mai las trecutul sa se bage in viata mea,cu toate ca inca am senzatia,dupa ziua de azi,ca se va intampla cam la fel!
Oricum...am cu totul si cu totul alte planuri pentru anul asta,mult mai multe decat anul trecut.Acum sper sa le si indeplinesc!
Succes tuturor,sa aveti numai note bune!

miercuri, 2 septembrie 2009

era doar un vis...


Si a adormit intr-un final...
Erau doar ei doi...intr-o camera goala....se priveau tacuti...se doreau din priviri...
A luat-o in brate si i-a spus ca i-a lipsit atat de mult,ca nu ar vrea sa o mai piarda niciodata,nici macar pentru o clipa.Ea l-a privit in ochi si si-a apropiat buzele de ale lui si l-a sarutat.
Au inceput sa rada amandoi,dupa care a ridicat-o incet,a pus-o pe soldurile lui si a inceput iar si iar sa o sarute peste tot...Si erau fericiti
S-au gandit sa se joace,asa ca si-au inventat propriul joc...
Au adormit tinandu-se in brate si soptindu-si cat de mult se iubesc
Si brusc s-a trezit...s-a uitat,dar patul era gol,era doar ea si cei patru pereti ai camerii...s-a ghemuit...a ramas tacuta,gandindu-se si blestemand clipa in care s-a trezit!

duminică, 30 august 2009

...ai vrea doar sa zaci pe pamant...acum doar zaci pe pamant!


Deschizi ochii si-ti dai seama:dimineata asta e o groapa in care stai si incerci sa-ti incalzesti mainile.Daca privesti geamul,lumina o sa intre si o sa-l sparga.Spui dragoste,si in jurul tau stralucesc cioburi...
Deodata a inceput sa fulgere cu ganduri uitate sau risipite,albe,negre la inceput,multicolore pe urma.S-a starnit o furtuna sentimentala cum nu ti-a mai fost dat sa vazi vreodata.Si ploua cu suflete trecute peste cimitirul gandurilor tale...
Ti-e dor de ploaie,de tot ce inseamna apa prelinsa pe geamuri flamande de caldura si suflete incarcate de sentimente indefinite.Te simti ciudat,pentru ca nu poti face nimic sa iesi din starea asta de amorteala.Ai vrea doar sa zaci pe pamant...acum doar zaci pe pamant!

miercuri, 5 august 2009

...[ultima parte]...

E mereu langa tine...iti urmareste fiecare gest,fiecare gand...dar tu nu o vezi...trupul ei de ceata nu te lasa...chiar te atinge...ii simti mana calda,te uiti in jur...nu vezi nimic...incepi sa crezi ca ai innebunit...Ai distrus tot...poze...cadouri...dar nu ai rezolvat nimic...ploaia s-a intors in viata ta,o strigi,dar nu te aude...
Cate clipe minunate ai incercat atata timp sa arunci in foc?!Prima atingere,primul sarut,primele vorbe,primele momente in doi...locul vostru,lumea care trecea...salcia care va invaluia...primul drum de munte..prima noapte...atat de aproape...ii simti si acum respiratia...o simti lipindu-se de tine...Nu vei da uitarii niciodata...si asta pentru ca ea nu te lasa...Te-a blestemat sa privesti mereu in urma ta...orice pas ce-l faci sa-ti aduca aminte de ea...

...[partea a doua]...

Lumea ta se intuneca...fara trecut,fara Dumnezeu,doar noaptea...dar noaptea dispare...nu mai vezi lumina,nu vrei sa vezi lumina...incepi sa plangi...iti plange sufletul...n-o sa te poti opri din plans...
Auzi ticaitul ceasului...nimic mai mult,dar pana si el iti sopestete ca ai pierdut-o ...ea nu va mai fi...poate va muri...sau poate nu...poate se va schimba ...sau poate nu...stii doar ca era iubirea pura si simpla,fara deghizari...a fost mereu aproape de tine...tandrete neasteptata...incepi sa doresti...sa iubesti...
Intr-o zi,o vei vedea cu altul...foc...sirene...spital...si ea tot nu te suna!Te-a uitat....si-a vazut de viata,doar tu ii spuneai ca nu se sfarseste lumea la tine,ca esti doar o adiere in prag de seara...dar acum ai vrea sa dai timpu inapoi...sa o pretuiesti asa cum merita...sa-i spui sa nu te lase sa pleci ,nici daca ai vrea,ca ea e perfecta pentru tine,dar n-ai incotro...trebuie sa mergi mai departe...sa te lupti cu gelozia,sa te zbati cu gandul pierzaniei...caci s-a terminat....
Acum zambeste,e fericita...tu stai intre patru pereti si-ti plangi de mila,in loc sa faci ceva...astepti tot ea sa pun piciorul in prag...Imi vine sa rad cat de prost poti fi!O iubesti?Da ,o iubesti,nu trebuie sa spui nimic,se vede in privirea ta...ti-e dor de gesturile ei...sa-ti povesteasca ce si cum s-a intamplat...sa-ti zambeasca...acel zambet pe care il adori...sa-ti faca surprize mereu...iti lipseste ea...

...Sfarsitul unui inceput...[prima parte]

Esti doar un fir de praf...
Vrei sa revii la viata de dinainte...faci orice ca s-o uiti...Hai!recunoaste...nu te mai minti zilnic,singur...ca nu-ti pasa de ea...Iti pasa mai mult decat poti crede!
Sunt zile in care pur si simplu nu te gandesti la ea,nu-ti amintesti nimic...ca si cum vantul a spulberat tot...a aruncat in mare cufarul plin de ,,voi”...Dar,sunt si zile in care mori de dorul ei...in care ai vrea s-o vezi,s-o strangi in brate,s-o saruti...si atat!Nimic mai mult sau mai putin!Doar sa o ai langa sufletul tau...Dar orgoliul tau idiot de barbat in devenire nu te lasa...nu te lasa nici s-o suni...nici sa incerci sa te intalnesti cu ea...trebuie sa te tii tare,ca doar tu ai vrut sa se termine...doar nu te poti intoarce acum plangand,umilindu-te in fata ei...esti doar un copil de patru ani care crede ca obtine totul fara niciun efort...Asa ca astepti sa te sune...
Te intrebi cine sunt?...de ce iti spun toate astea ?!Stii...n-are importanta cine,de unde,cum...doar asculta-ma...de fapt n-ai incotro...esti prins aici si nu-ti dau drumu pana nu auzi tot...
Da...in sinea ta spui ca e ca toate fetele,dar daca cauti in abisurile sufletului,iti dai seama ca nu e asa...ca inca te macina ca nu stii nimic de ea...

sâmbătă, 1 august 2009

Asa a fost sa fie...


Si-a ridicat ochii rugatori spre el,dar el a intors privirea.Cand i-a spus ca nu va putea trece peste asta,el i-a zis ca e un simplu sfarsit de relatie.Dupa nori,apare si soarele.
Cand ea i-a spus ca nu va mai iubi pe nimeni,el a zis ca timpul le rezolva pe toate,il va uita si va iubi pe altul.Cand a soptit usor ca o sa-i para rau la un moment dat,el i-a raspuns ca sunt toate sansele sa se insele,ca a luat decizia cu sufletul si cu mintea.
Cand ea tace,el crede ca a depasit momentul.Cand ea nu mai poate respira,el rasufla si mai usurat.Cand ii spune ca nu-l va uita,el are drept raspuns niste amintiri frumoas rezervate.
Cand ea ii spune ca nu ii pare rau de nimic,e de accord.Nici el nu regreta.
Cand nimeni nu a mai spus nimic,el a intors spatele si a plecat.Atunci totul s-a prabusit in lumea ei.Cumplita dezamagire o ardea ca focurile iadului.
Dar ea a stiut ca ii va fi bine la un moment,asa ca a sperat.Se elibera de teama si de indoieli,si deschise gura larg si rasufla adanc.Privi cum sufletul i se inalta spre ceruri intr-un val de bule transparente.Apoi,instinctiv,inspira.Durerea dura doar cateva secunde.Lumea ei si-a redeschis portile.
De cand a inchis usa,el e sigur pe sine ca relatia s-a sfarsit.
Dar ajunge singur in camera,intre patru pereti...se intreaba daca a gresit.Nu,nu a gresit.A procedat corect.A fost bland.Decat sa o foloseasca ca pe o carpa,mai bine a pus punct.Tot asteapta sa sune telefonul,un mail,orice,dar nimic.Se plimba singur pe strazi,sta cu prietenii,dar tot ii lipseste ceva.
Niciun semn...nici a doua zi...nici a treia zi...dupa doua saptamani intra in transa.
A cincea saptamana deja crede ca iubeste pe altcineva,ca e fericit.
Dupa iar o perioada de liniste,isi da seama ca ii lipseste ceva,isi simte sufletul gol,e orb,surd,chior,mut.Nici macar acum nu-si da seama cat a iubit-o.A iubit-o...Si-a dat seama prea tarziu.

E ca vantul.Nu-l pot vedea,il simt...


Soarele de dupa-amiaza tarzie inca stralucea.
Isi ridica privirile spre cer si trag aer adanc in piept ca si cum razele soarelui le-ar transmite un fel de energie supranaturala.
Rasuflarea ei parea mai profunda acum,de parca se aprinsese o scanteie in ea.O priveste tacut,este absorbit de frumusetea ei,de limpezimea ademenitoare a ochilor ei la fel ca puritatea ce-i razbatea din voce.
Se apropie usor de ea,o ia in brate,buzele li se apropie incet si se unesc intr-o clipa,intr-un sarut infinit.
El: E ca vantul.Nu-l pot vedea,il simt...
Ea:Ce simti?
El:Miracolul fericirii.Bucuria.

Noaptea ta plina de ea


E tarziu...e trecut de 12 noaptea...nu ai somn...te ridici,iti iei haina pe tine si pleci din hotel...te uiti la valurile alea uriase...te-ar putea inghiti intr-o clipa...ai ramane o enigma...sau nici nu ti se va observa lipsa...
Te plimbi pe nisipul rece si umed...inca un val...altul...altul...iti place sa privesti...Fiorul singuratatii se infiltreaza in tine...il simti cum urca prin vene,dar esti neputincios.
Infernul abia incepe...Amintirile se incheaza din nou,bucata cu bucata.Esti prins intre moarte si cosmar,implori sfarsitul,dar imaginile continua sa te bombardeze,mai clare,mai vii...
Iti acoperi ochii incercand sa opresti suvoiul de cuvinte,dar ele par ca vor pluti la infinit:
,,-Si eu te iubesc,sa nu uiti asta!" ,,Mi-a fost dor de tine!"
,,-Eu nu sunt ca celelalte,nu?Eu am un loc mai special,nu?"
Simti cum te prabusesti in abis,rostogolindu-te mai repede,tot mai repede...
,,-Esti doar al meu,numai al meu!Nu te impart cu nimeni!"
,,-Ce mi-ai facut de ma pierd in privirea ta?Uratule...te ador"
,,-Aia e steaua mea,acum e a noastra!"
Prin valul durerii si al revelatiilor...o limpezime de cristal se asterne deasupra ta...liniste,doar liniste!

duminică, 26 iulie 2009

...acum stii ca subiectul e schimbare!


Suntem actori pe o scena dominata de vise...dansam pe ritmul vietii,pe scena divina...
Plecam pentru o clipa,pentru un ceas,pentru o viata...ne hranim,inca,cu dulceata iluziilor...esti departe...pe o insula pustie...toata lumea e a ta,e la picioarele tale...Ai in tine un aeroport de unde pleaca zambete si le imparti soarelui,cerului,nisipului...si ele te recompenseaza...te invaluie cu enigmele ei si te trezesti zburand...Da,chiar zburand pe un covor magic,un covor din litere,din ganduri ascunse si soapte nerostite...
Pornesti intr-o calatorie...pasesti timid intr-o alta viata...intr-o viata a ta!Sub privirile de foc,te cauti pe tine...alergi,strigi...acum esti liber sa vezi adevarul,sa te indragostesti de viata,sa lasi in spate orice pericol.
O oglinda prafuita sta sprijinita de un copac...stiu e cam ciudat,un copac in desert...dar te uiti si te vezi pe tine,dar nu esti tu...esti doar o fantasma,caci,in realitate esti doar o creatura aroganta.
Totul a fost o iluzie optica,tu zbori,inca zbori,vezi totul de sus.Vrei sa cobori,asa ca incerci sa te arunci...cazi,dar esti inca acolo...
Nu intelegi nimic,nu s-a intamplat nimic,doar ai cazut in butoiul de melancolie...acum stii ca subiectul e schimbare!

luni, 20 iulie 2009

M-am regasit...!

M-am trezit cu un gust amar,de fapt mai mult decat amar,foarte amar...
Vroiam sa fiu singura...doar eu cu mine...asa ca am plecat in pustiul infinit...
Stateam intinsa pe iarba verde si un fluture a venit pe umarul meu.Brusc,eram bucuroasa,ma simteam atat de bine...fluturasul era de-a dreptul magnific...culorile lui m-au ajutat sa ma regasesc.
Negrul mi-a adus aminte ca m-am inchis in mine,ca am lasat suferinta sa-mi inunde sufletul...
Rosul...mi-a redat speranta ca de azi ca fi mai bine,ca toate lucrurile se vor indrepta,ca de acum va fi doar soare in viata mea...
Albul...mi-a redeschis portita sufletului...si a reinviat toate amintirile...
A zburat...chiar imi parea atat de rau,ca pana si el ma lasase singura...parasita de toti si de toate,de cei pe care ii credeam aproape de sufletul meu...
O buburuza a venit si ea la mine.Am gasit-o pe bluza.POate ca ii placea culoarea sau poate ca...vroia si ea un tovaras de singuratate...
Galbenul punctelor ei mi-a aratat ca inca eram geloasa pe mine,pe cea care eram odata:o fata mereu cu zambetul pe buze...
Maroul...era ceritudinea spulberata de o iluzie...
A venit iar si fluturele...eram trei:eu,fluturele si buburuza.Nu mai eram singura.Aveam cei mai buni prieteni,asa ca i-am luat acasa.In fiecare seara ma uimeau prin blanzimea lor.Calmi,se jucau unul cu altul...asta mi-a adus aminte de momentele cand eram fericita,cand ma ,,jucam" cu prietena mea...stiu...am indepartat-o de mine...pentru ca-mi vroia binele,dar eu nu stiam,nu vroiam sa accept lucrul pierdut...si-am pierdut mau mult...Asa ca am sunat-o si mi-a cerut iertare.
-Ma bucur ca te-ai regasit,ca ai redevenit tu de altadata:acea fata care emana fericire,linistea sufleteasca...numai prin privire...
-Si eu ma bucur ca m-am regasit!Acum,chiar ma simt bine cu mine,sunt implinita,impacata cu tot...
Multumesc fluturasule,buburuzo,mi-ati deschis ochii!

duminică, 12 iulie 2009

Iluziile


Esti liber sa zambesti imprevizibilului...esti de neoprit...vrei sa te opresti,dar nu poti...
Un gand imbecil nu-ti da pace...Te cuprinde teama...Simti cum se apropie din ce in ce mai tare...te gandesti ca ar fi ceva pananormal...dar iti dai seama ca nu e nimic...e doar o mana calda si fina pe umarul tau...te intorci...nu vezi,dar simti...iti indrepti privirea in alta parte...dar tot nu vezi nimic...probabil e de la intuneric...aprinzi becul...tot intuneric...ai orbit...da...esti orb...nu vezi adevarul...vezi doar minciuna...vezi ura...vezi lacrimi...vezi furtuna...si iar nu mai vezi...
Strigi...ti-e frica de liniste...vrei sa comunici macar cu tine...sa-ti auzi vocea...sa rasune in abisul in care te-ai scufundat...dar nu auzi...brusc, vezi...acum nu auzi...
Te agati de o iluzie...vrei sa te ridici...incet-incet te apropii de capat...mai ai un pic...dar te prabusesti...esti intreg...acum auzi,vezi,dar nu simti...
Asa esti tu...azi vezi,maine auzi,poimaine simti

Cautare in abis


Cauta-n prezent ceea ce a trait in trecut...Simte un gol in suflet...un gol imens ...Nimeni nu stie nimic...se scufunda intr-o groapa fara final....pana cand pamantul a cazut intr-o imensa liniste...
Si ieri...si azi...si maine...toti o cauta,dar fara rezultate...multa agitatie...multe cuvinte...prea multe cuvinte...intuneric!

duminică, 28 iunie 2009

Am incredere in mine



Stii...m-am saturat sa-mi plang de mila...sa gadesc tot felul de scuze pentru oricine...pur si simplu...n-are rost sa mai vars nicio lacrima...
DA...de azi...ma voi naste iar...voi ramane la fel,doar voi schimba un lucru: nu ma voi mai consuma pentru nimic!
Da...de azi voi zambi cu tot corpul!
Da...de azi voi radia de fericire...
Da...de azi am incredere in destin!
Da...de azi AM INCREDERE IN MINE!

Dorinta


Sta...priveste pe geam...se gandeste la tot si totusi la nimic...
Mintea ii e inundata de chipul lui,de momentele in care erau fericiti,erau impreuna...Sufletul ii e trist fara el,fara ,,ei"...
A aflat ca el se simte bine,ca e fericit...sau poate doar ca da impresia...de fapt e baiat si baietilor nu le pasa...sau le pasa...mai plang cateodata,dar oricum nu va plange pentru ea...poate pentru alta,dar pentru ea niciodata...
Ia in brate ursuletul,de la el,si cade iar pe ganduri...Da...el plange dupa ea,lui ii e greu fara ea,dar orgoliu e mult prea mare...Oricum nu-i pasa daca nu e asa,dorinta ei e ca lui sa-i pese...se va minti pana cand va trece totul,pana cand va cadea ultima stea de pe cer pentru povestea lor de dragoste...

Urasc linistea pentru ca...


E innorat!
Inainte imi placea sa fie liniste,acum urasc!Urasc linistea pentru ca ma lasa sa meditez...iar gandul ma poarta numai la tine...
Ma simt atat de singura,atat de nesemnificativa,sufletul mi-e atat de mic,ca un ciob de sticla...As vrea sa-ti spun sa ma ierti pentru ca nu stiu ce sa mai fac,pentru ca nu pot sa nu te iubesc...dar,mi-e frica sa nu spulber orice sansa de a ramane prieteni,mi-e frica ca te voi indeparta mult prea tare...
Vreau sa inceapa ploaia,sa ploua,sa tune,sa ma sperii si sa uit de tine,de mine,de ce a fost candva-noi,sa uit ca exist,si apoi,sa sper intr-o raza de lumina,sa cred in soare,in stele,in luna...

joi, 25 iunie 2009

Dragostea invinge


...
Nu mai avea rost sa mai stea intr-un orasel,unde pana si frunzele ii aminteau de el,asa ca s-a hotarat sa plece.
Si-a facut bagajele si a plecat sa prinda trenul spre Bucuresti.Va sta acolo o perioada,apoi va pleca iar.
S-a asezat,si-a pus castile in urechi si a inceput sa priveasca pe geam.Nu era o priveliste foarte impresionanta,dar altceva nu avea de facut.
De pe holul vagonului se aude o voce...era o voce pe care ar fi recunoscut-o oriunde,oricand:era vocea lui!De ce trebuia sa fie si el aici,cand ea vroia sa fuga de el!
Usa compartimentului se deschide.Se uita ca si cum ar cauta pe cineva.Ea se impinge tot mai mult in geam,numai sa nu il vada.
-Aici erai!Te-am vazut!Ce faci?
-Vroiam sa am un drum cat se poate de linistit,dar vad ca te incapatanezi sa-mi alungi pana si ultima clipa de liniste!
-Off...chiar ma urasti atat de tare?
-Da!
-Stiu ca inca ma vrei si de asta am venit!Te-am gasit cam greu ,ce-i drept.Nimeni nu vroia sa-mi spuna unde ai plecat.
-Ti-a spus mama nu?
-Cam asa ceva.Hai sa nu ne mai prostim,sa uitam tot si sa o luam de la capat.Am fost orgoliosi amandoi,dar inca ne iubim si ne vom iubi mereu!A trecut mult timp de cand ne-am despartit si mi-am dat seama ca nu pot trai fara tine,ca vreau ca tu sa fii raza care-mi lumineaza ziua.Doar tu poti sa-mi alini inima,sa-mi ghicesti gandurile,sa fii femeia perfecta pentru mine.
Ea se arunca in bratele lui...buzele li se apropie intr-un ritm alert si se contopesc.Zambetul le revine pe fata!Totul din jur dispare.Vor incepe o noua poveste de dragoste,intr-un alt colt de lume...

Mai tarziu va deveni prea tarziu...


El ~ intr-un colt de lume

Stiu ca se gandeste la mine,stiu ca ii e greu fara mine,stiu ca inca ma iubeste!
Am o speranta.In privinta ei,imi incolteste in suflet speranta ca ma va ierta,ma va primi iar cu bratele deschise si atunci o voi iubi...cum nu am facut-o vreodata!Am privit destul in urma mea,imi plange inima sa o stiu departe de mine,de sufletul meu...O caut maine!

A doua zi...

Nu o pot gasi,a disparut,parca a inghitit-o pamantul!Nimeni nu stie nimic!Off...am pierdut-o![o voce soptea usor:telefonul]Da!telefonul!O voi suna!,,eroare de conexiune" S-a dus si ultima speranta!

Dupa o luna...

E noapte,e frig,ma uit la steaua noastra si-mi amintesc cum imi spuneai:te iubesc! De fapt asta fac mereu,iar ziua ma incalzesc cu gandul ca te voi intalni

Dupa un an...

Am aflat ca murit.Am fost la mormantul ei...i-am acoperit pamantul negru si rece cu trandafiri albi...ii era frica de intuneric!
S-a terminat tot!

marți, 19 mai 2009

...



Stii cum e sa te trezesti in fiecare dimineata,sa te usture ochii de somn pentru ca abia ai adormit,sa te speli cu apa rece ca sa nu te arda obrajii?
Ai uitat-o ieri si o vei uita si azi,chiar daca ochii vostri se privesc.La poarta sperantei o intampina o albina si ii sopteste:nu te mai injosi,esti mai importanta decat isi imagineaza el,nu e vina ta...
Ii e frig pentru a mia oara...sufletul il striga si il cauta prin ea,dar nu-l gaseste.Simte cum totul se scurge pe langa ea,cum nu mai poate sa pipaie fericirea sau sa guste din anumite clipe.
Dar de astazi va fi alt om,de astazi nu va mai plange pentru cineva care nu mai exista...
[stie ca in adandul sufletului nu poate face ce a zis,nu poate uita o persoana care i-a fost aproape si pe care a iubit-o,dar va incerca totusi sa para indiferenta]

O noua zi...


Un univers ciudat...intinsa in pat...inconjurata de trandafiri negri...
Totul s-a terminat...astazi a murit toata dragostea pentru el...astazi totul e negru...si asta pentru ca el...pentru ca el a gresit...pentru ca el a indepartat-o de el...pentru ca nu-i mai pasa de ea...pentru ca nu mai exista EI.
Sta in camera ei rece...Priveste in jur si i se pare ca peretii se strang in jurul ei...Ar vrea ca sa opreasca clepsidra timpului pentru o clipa,dar nu se poate...
De maine,totul se va schimba!De maine,va fi alt om!Va uita tot si se va bucura de ce o inconjoara: de fiecare raza de soare,de fiecare dimineata,de fiecare floare,de fiecare suras al unui copil,ce poate il va intalni pe strada...


[intr-o zi si eu voi putea spune la fel...ca voi fi alt om!]

luni, 18 mai 2009

***



O noapte alba e cel mai negru lucru.Nimic nu mai simt obsedant.Intunericul imi zgarie pupilele ca unghiile casante scoarta unui artar.Ma doare piciorul drept,il simt ca prins de teasc.Il las sa se lipeasca ca o meduza de cearsafurile umede.Gandurile imi sufera de un ermetism atat de dezgustator de intim,incat si nervurile stancilor imi par mai accesibile.E deliciul sadic al singuratatii...
Ma izbesc atat de furioasa cu tamplele de paradoxuri,incat ma deconcerteaza taria lor.Sunt un lup flamand al sensului si ma incomodeaza seva derutanta a jumatatii. Spunea Nietszche ca orice convingere e o inchisoare.Dar mai degraba constrans de propriul meu adevar,decat o hiena libera vanand fluturi morti...

Doar o clipa...

Cand privirile ni s-au intersectat,am simtit cum scanteia din ochii lui a aprins-o si pe a mea si cum parfumul lui a declansat in mintea mea o serie de dorinte,de pasiuni...

duminică, 17 mai 2009

,,amandoi" s-a rupt


Tic...tac...tic...tac...secundarul ceasului din dreapta patului isi urmeaza bataia monotona,devenita de mult absenta.
Nu am dormit nici ieri-noapte.M-am uitat in gol,in intuneric si m-am gandit.La ce?La lumea asta murdara pe care o urasc.
Mi-ai zis ca trebuie sa plec.Nu mai sunt dorita in viata ta.Nu pot scoate imaginea ta din minte.
Nu pot spune ca te urasc.Si daca as face-o,ar insemna sa ma transform in depozitarul minciunii.Dragostea e ceva patologic.A fost ca un joc.A fost ca un lut din care e adevarat ca n-am stiut sa plamadesc o fiinta.O fiinta demiurgica-,,chipul si asemanare lui Dumnezeu"-care sa ne lege,pe noi,AMANDOI,intru infinit si fericire.Si ce minuni puteam fauri noi,AMANDOI...si prin cate vieti trecute si viitoare nu ne-am fi alergat unul pe altul...noi,AMANDOI...
Insa acum m-am transformat in prizonierul propriului meu eu.Imi cautam in razboi o identificare si-o verificare,o iesire din blestemata stare de trezire.Si cu ce m-am ales?Lui i-am lasat totul:inima mea,amintirile mele...

vineri, 15 mai 2009

Mi-e greu

Urasc cerul si pamantul,urasc soarele si luna,urasc stelele,urasc tot ce ma inconjoara...
Mi-e greu sa ma obisnuiesc ca nu mai esti al meu,mi-e greu sa ma gandesc la ziua de maine...Cum va fi ziua de maine? Cum va fi fara tine?De ce trebuia sa se intample asa?De ce?...
De ce tot ce am trait s-a transformat in scrum?Cu ce am gresit?Zi-mi...vreau sa stiu,poate pot indrepta ceva...sau poate ca tu nici nu mai vrei...
Vreau doar sa-mi zici ca mai pot face ceva...vreau doar sa ne impacam...vreau sa te simt langa mine...cer atat de mult?

miercuri, 13 mai 2009

Cu un picior deasupra prapastiei


Tu esti cel care poate decide acum!
Tu esti cel care are puterea sa spuna:Da sau Nu!
Doar tu poti alunga toata tristetea din sufletul meu sau o poti intensifica mai tare!
Acum as vrea sa zbor dincolo de mari si oceane,sa vad cum totul e un punct ce se pierde in ochii mei...Cred ca trebuie sa iau decizia de care mi-a fost frica tot timpul,sa merg mai departe si sa ma ridic pe propriile picioare,sa imi asez capul inapoi pe umeri,e timpul sa fiu mai rationala,mai rece,mai indiferenta...
Asa a fost sa fie?
Intrebare ce isi va gasi raspuns cu timpul.Un timp care trece,se intoarce, nu sta nici pe loc,dar nu are nicio directie anume.Doar se imprestie...si eu,odata cu el...

Timpul ma va ajuta sa sper?


Da vreau sa-ti spun sa pleci din viata mea...sa uit de tine...sa uit tot...sa uit ce a fost canvda intre noi...
Tu nu ma iubesti...nu mai iubit niciodata...Te uiti la mine...esti atat de plictisit...poate ca nu voi mai rezista mult si eu voi fi cea care va pleca si poate atunci iti vei da seama ce ai pierdut sau poate ca nici nu iti va pasa!
Sunt clipe cand as vrea sa-ti spun tot ce simt,sa te invalui cu toata frustrarea mea,dar nu pot. Nu pot pentru ca oriunde ma uit,te vad pe tine...
Vreau sa cred ca intr-o zi totul va revni la normal si voi fi la fel de fericita ca la inceput,caci acum lacrimile imi sunt singurele prietene,iar noaptea cel mai bun jurnal pe care l-am avut vreodata.
Vreau sa sper in ziua de maine!

duminică, 19 aprilie 2009

Vis ciudat


Se trezeste inchisa intr-un borcan,dar intr-unul taiat parca in cristal de stanca.Nu stie cine este,ce cauta,cum a ajuns.In cele din urma vede o usa,o deschide si pleaca pe un drum de munte.
Se apropie de o haita de lupi si e prea tarziu ca sa mai dea inapoi.Dar...se aude un glas trist ce ii spune:Nu-ti fie teama!El te va ajuta!" Nu intelege...care el?Se apleaca si ia o piatra,in speranta ca lupii se vor speria si vor fugi,dar...cand se uita in jur...e altundeva.Se uita atent la piatra...erau inscriptionate literele:CREDE.
Merge mai departe.Pe aripi de cuvinte apare chipul lui...E atat de frumos,e atat de perfect...Simte cum fata ii e inundata de lacrimile reci.Dar de ce plange?!Vrea sa opreasca pentru o clipa timpul,dar imaginea dispare brusc.Simte un miros ciudat...se intoarce:erau aburii care formau un nou cuvant:IUBESTE.
Isi lasa pasii usor purtati si ajunge intr-un loc pustiu,intunecat...Pe un tablou,apare iarasi imaginea lui,dar de data asta plangand.Se apropie,o atinge si mintea ii e fulgerata de un gand.Si ea a plans...Atinge peretele si descifreaza niste litere SPERA.
Scuturata din negura timpului,si-a agatat sufletul de un nor sihastru si a privit dincolo de mari si tari...Zgomotul unei sticle sparte a trezit-o imediat.
Cuprinsa de frica,se gandeste la visul avut.Da...acum a inteles ce nu a inteles atunci.Erau doi tineri care se iubeau enorm,dar s-au despartit.Ea nu i-a mai dat niciun semn,s-a convins ca are nevoie de el si cand vroia sa-i spuna,el avea deja pe altcineva.
Dar ea continua sa creada in speranta iubirii...

vineri, 27 martie 2009

Intrebari fara raspuns


Cum impaci un suflet care plange?Ce-i spui unui om in ochii caruia se citesc o disperare deplina,o renuntare totala si o durere implacabila?
Cum poti alina un suflet pentru care si fulgii de zapada par a fi morminte deschise?
Cand intregul univers moare in el,cand simte ca toate insingurarile din lume i se sparg in suflet si ca toti ingerii decad in privirea lui -atunci isi pune abisul capatai si se ingropa in durere...
Poate ca ar vrea doar ca cineva sa-l tina in brate,sa-l mangaie cand ii e frig,sa-l sarute cand ii e sete...cere prea mult?

marți, 24 martie 2009

In tine sta puterea


In tine sta puterea...
Poti sa-ti mai dai o sansa si sa fii fericita,sau sa astepti ca viata sa se scurga!
Sa te simti frumoasa si iubita sau sa duci o viata fara sens!
Sa-ti aduni toate puterile si sa lupti pentru idealurile tale!
Sa-ti pierzi orice urma de zambet de pe fata!
Sa-ti umpli mintea cu amintiri frumoase!
Sa zambesti mereu!
Sa iubesti viata asa cum e,cu zilele ei insorite si innorate,cu traznete si fulgere!

luni, 16 martie 2009

...


De ce te ascunzi intre ramuri de vise?
De ce nu indraznesti sa apari?
Te temi c-am sa te ascund in suflet?
Stiu ca odata si odata tot vei veni...

marți, 10 martie 2009

Integrare


Vreau sa scriu ceva.Poate ca renunt.Poate ca nu.Nu-mi gasesc locul nicaieri.
Intotdeauna simt nevoia sa trec dincolo de ceea ce gandesc si simt,pentru ca,oprindu-ma si limitandu-ma doar la ceea ce vad,nu pot aduce in lumina sensul unei simtiri.
Ma gandesc cateva clipe...rememorez si ma transpun iar si iar in amintire.Revin in ,,primordialul" meu la franturile care-mi sar in minte din cea mai delicata parte...din punctul in care am inceput sa traiesc cu adevarat,sa simt viata,sa gasesc in fiecare sfarsit un nou inceput,sa dezleg esenta aparentei,sa ma lupt cu mastile...
Totul se intoarce din nou la mine sau poate nu,poate doar acum am inceput sa constientizez ceea ce sunt pe cale sa pierd,sa dau uitarii fara nici un fel de regret si nu pentru ca asta intentionez si nici din nepasare,ci pentru ca ,,sangerez”,chinuindu-ma sa simt bucuria clipei de altadata...

marți, 3 martie 2009

Astazi...


Astazi am trimis un inger sa-ti bata in fereastra sa-ti spuna ca cineva iti simte enorm lipsa,dar nu i-ai deschis...
Astazi ar fi fost soare,dak mi-ai fi zambit...
Astazi as vrea sa-ti spun ca mi-e dor de tine mai mult ca niciodata...
Astazi am realizat ca atunci cand inchid ochii te simt aproape,chiar daca esti departe...
Astazi te-as strange in brate cum n-am mai facut-o niciodata...
Astazi as fi vrut sa nu te fi vazut cu ea...
Astazi as fi vrut sa dau timpul inapoi...
Astazi simt ca te-am pierdut pentru totdeauna...
Astazi as vrea sa fie ultima lacrima pe care o vars pentru noi...
Astazi as vrea sa-ti spun ca nu te mai iubesc....dar nu pot...
Astazi as vrea sa te uit...
Astazi as fi vrut sa nu fie astazi...

sâmbătă, 28 februarie 2009

......


El-De ce ai plans?
Ea-Dar nu am plans...
El-Vrei sa nu ma mai minti?Vreau doar sa stiu ce ai...vreau sa te ajut.Candva imi spuneai totul,dar acum te feresti...
Ea-Dar nu ma feresc...doar m-am inchis in mine!
El-De ce?
Ea-Pentru ca...
El-Continua...e din cauza mea,stiu asta,simt asta si ma doare sa te vad asa,ma doare sa te vad cum te distrugi,cum zambetul tau apare tot mai putin pe fata...
Ea-Nu e vina ta...e doar a mea...te-am iubit prea mult...Iubirea pentru tine ma apasa prea tare...Si acum cand totul s-a terminat,e din ce in ce mai greu!
El-Cum adica m-ai iubit?De ce vorbesti la trecut?
Ea-...eram dispusa sa merg pana la stele pentru tine,dar tu...stii ziua aceea ,cand ti-am zis sa ramai o clipa?N-ai vrut,ai zis ca ai treaba...Era mult mai important decat mine...atunci vroiam sa-ti spun,de fapt nu mai conteaza..
El-Ba da!
Ea-Vroiam sa-ti spun ca ma doare indiferenta ta...ca te-ai schimbat...ca nu mai esti cum te stiam ...ca nu mai am lacrimi sa plang pentru noi
El-...
Ea-Si nu am plans,n-am mai plans de mult,dar lacrimele de atunci au fost prea reci...si acum le vezi doar tu...Nu mai pot continua...[se intoarce si pleaca...]

marți, 24 februarie 2009

Nemuritor...


E iarna,e frig!Imi simt pleoapele atat de grele,ca dupa o vesnicie de nesomn.Si inca e intuneric si liniste.Se aude doar secundarul ceasului al carui ritm monoton a devenit de mult timp obsedant si parca s-a sincronizat cu bataiele inimii...
Azi a fost ziua mea...am facut 16 anisori!!!Am fost fericita toata ziua,dar seara cand am ajuns....ti-am simtit lipsa.
Au trecut aproape trei ani de cand ai ajuns la ingeri...asa a fost sa fie,dar Dumnezeu te-a luat prea repede de langa mine...Te-am iubit si te voi iubi toata viata...
Si acum incerc din nou sa ma cufund intr-un vis...

vineri, 20 februarie 2009

Iubirea


Ma iubeste...nu ma iubeste...ma iubeste...nu ma iubeste...Oare ma iubeste?Mai rup o petala si ma intreb daca are sens sa ma framant cu asemenea chestiuni,cand,de fapt, nici nu stiu bine ce este iubirea.In jurul nostru,toti tanjesc dupa ea si,cand au obtinut-o,experimenteaza suferinta,de aceea o cauta,mai apoi,in alta parte.Dar nimeni nu se intreaba pe lume CE ESTE IUBIREA?
Nu exista o definitie pentru iubire.Filozoful grec Empedocle spunea ca sunt doar doua forte dominante-iubirea si ura-care reprezinta esenta existentei in intregul Univers.Unii spun ca dragostea ar fi un fenomen abstract,altii ca e ceva nedefinit-o esenta pur spirituala,altii o resping cu totul.
In legenda lui Tristan si a Isoldei,cupa cu bautura vrajita din care sorbind,cei doi se schimba la fata si se vad de parca ar fi devenit o singura persoana,este catalizatorul iubirii,marea descoperire a Identitatii absolute.
Adevaratele pasiuni ale inimii,in vartejul lor asemenea spiralei ce tinde spre un punct in infinit,strabat totul,atrase de ideal.Iubirea e prin natura ei,un entuziasm ce indica starea celui scos din firea sa obisnuita,inspirat,transportat de o transcendenta.Iubesti altfel nu numai pe cineva,ci si o cauza,idee,un obiect.Entuziasmul eroului,lepadarea de sine inseamna IUBIRE.
Iubirea este sentimentul cel mai coplesitor si cel mai inaltator al fiintei umane.

Complexitatea necunoscutului


Soarele se coborase acum sub orizont si umbrele noptii se ridicau fumegand de prin adancurile vailor.A rasarit si luna:enorma,tulbure,parca bolnava,alunecand peste straturi de praf care-i altereaza stralucirea.E o seara frumoasa,linistita,una din acele dulci seri de vara in care simti o adevarata fericire sa te lasi in lumea viselor,sa meditezi asupra lumii si vietii.
Ma uitam la astrul tutelar-luna-si mi-o imaginam ca un tel suprem al omului, fericirea absoluta care nu va putea fi implinita niciodata,care porneste de la tineretea si supararile care-l anima pe om.
Ma uitam la un arbore cu ramurile falnice si il asemanam cu viata omului,cu toate drumurile destinului,cu idealurile lui,varfurile fiind legatura dintre om si spatiul cosmic,intre pamantean si Demiurg.
Si acum ma uit la mine.Ce sunt de fapt?Sunt...o creatie a lui Dumnezeu,o lacrima inteligenta a naturii,un deschizator al cutiei Pandorei care devorez nesatul din dulceata cartilor,pentru a-mi hrani sufletul,o floare,careia,mai devreme sau mai tarziu,flacara vietii i se va stinge,o corabie care pluteste mereu in deriva spre cai necunoscute.
Toti folosim aceste doua cuvinte,,lume" si ,,viata",dar totusi nu stim pe deplin semnificatia lor.Ce este lumea?Ce este viata?Aceste intrebari vor exista mereu,ca amintirea-cea mai frumoasa floare depusa la mormantul iluziilor,care este si cel mai frumos ecou pe care-l poate fredona trecutul.

Ti-a spus?


Ti-a spus cat insemni pentru ea?
Ti-a spus cat a plans din cauza ta?
Ti-a spus cate nopti a pierdut numai gandindu-se la tine?
Ti-a spus ca vrea sa-i spui ca o iubesti?
Ti-a spus ca are nevoie sa o alinti?
Ti-a spus ca are nevoie de imbratisarile tale?
Ti-a spus ca moare de dorul buzelor tale?
Ti-a spus ca te vrea numai al ei?
Ti-a spus ca nu vrea sa fii indragostit de un gand?
Ti-a spus ca nu mai vrea promisiuni?
Ti-a spus toate astea?
Intrebari fara raspuns,caci el nu le va sti niciodata...si daca le-ar afla,probabil va fi prea tarziu pentru ei...ea va fi plecata intr-o alta lume...intr-o lume mai buna,mai sincera,in care sa detina tot...sau poate ca va fi intr-o lume in care lacrimile vor fi singurele ce o vor insoti,intr-o lume in care intunericul si suferinta ii vor fi prieteni pe viata...

Ganduri in noapte...


E tarziu si inca nu doarme...
Se gandeste la el...se gandeste la tot ce a fost,ce este si ce va fi intre ei!
Un gand hoinar sta pitit in gropi de spaima...si intr-un final se arata cu sclipiri timide...e un gand de fericire,un gand ce ii inunda mintea,e un gand pervers,dar e un gand al ei,numai al ei...
O lacrima ii inunda fata,dar e o lacrima de bucurie...plange de fericire...isi da seama cat de mult tine la el,ca fara el nu isi poate imagina viata...ca are mai mult ca oricand nevoie de el,ca are nevoie sa o tina in brate,sa o alinte,sa o sarute,sa-i spuna cat de mult o iubeste...
Tot ce vrea e ca acel gand sa se indeplineasca...el sa fie langa ea,sa fie doar ei intr-un pat plin de petale de trandafir...la lumina lumanarilor..si intr-un final sa adoarma la pieptul lui!

Un zambet in plus


Un zambet a fost suficient ca ea sa-l iubeasca...
Vorbele spuse ii sunt si acum tiparite in minte...fiecare cuvant,fiecare soapta...vocea lui...o voce suava,gingasa ce-o alina mereu...
Asa cum ingerii au aripi pentru a se cufunda in vazduh,asa are ea aripi pentru a zbura mereu spre el,pentru a-i veghea tristetile si bucuriile.
Iubire a facut-o sa rada in intunecimea noptii,purtandu-si visele pe aripile de fum ale zarilor...a reusit sa zboare doar pentru ca el era langa ea!
N-a ajuns poate la cel mai inalt piedestal al iubirii...poate ca mai are inca mult pana acolo...dar a ajuns destul de sus...si a ajuns sa-l iubeasca atat de mult,ca ar face orice pentru el...pentru simplul fapt ca fara el nu are nimic si tot ce-i mai frumos in viata ei e doar din vina lui...pur si simplu il PREA IUBESTE!

miercuri, 18 februarie 2009

inger orb


Visuri clandestine se desprind din paginile aurii ale inimii pentru ca mai apoi sa dispara,dar se opresc pentru o clipa...Sunt visuri in care el este prezentul si viitorul,cand viata ei e un zambet desprins din rai...
Unde e si de ce il striga intruna?De ce nu-l gaseste?Sa fie oare dorul din ea sau faptul ca doreste sa vada o raza de soare la orizont?

El...


Gandul ii zboara de fiecare data la el si are impresia mereu ca e alaturi de inima ei si de aceea dragostea lui o face sa uite de distanta ce ii desparte.
E o picatura de ploaie strivita intre pleoapele lui grele de visuri.E un gand hoinar,ratacind prin parul lui,roua diminetii tarzii incendiate de soare secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit...Raza de soare ce-i mangaie privirea,ultima silaba pe care vrea s-o rosteasca inainte de a visa si primul gand...
Il iubeste pentru ca...ii alunga singuratatea intr-o lume plina si aglomerata...pentru ca fara el e greu si nu se poate regasi...pentru linistea daruita clipelor,pentru ca ii zambeste,pentru ca o alinta,pentru ca o imbratiseaza...pentru ca noptile sunt minunate alaturi de el,triste cand lipsa lui umbreste zambetul ei...
Cuvintele par goale si fara sens,scrierile sunt de neinteles,striga dupa ajutor,dar nu o aude...Ar da orice pentru o lacrima in care sa-si puna toata furia,toata tristetea...dar nu poate...
Spera ca totusi maine va fi o zi mai buna,o zi in care sa auda cat de mult inseamna pentru el,ca o iubeste,ca ii va sterge lacrimile de pe obraz...