miercuri, 2 septembrie 2009

era doar un vis...


Si a adormit intr-un final...
Erau doar ei doi...intr-o camera goala....se priveau tacuti...se doreau din priviri...
A luat-o in brate si i-a spus ca i-a lipsit atat de mult,ca nu ar vrea sa o mai piarda niciodata,nici macar pentru o clipa.Ea l-a privit in ochi si si-a apropiat buzele de ale lui si l-a sarutat.
Au inceput sa rada amandoi,dupa care a ridicat-o incet,a pus-o pe soldurile lui si a inceput iar si iar sa o sarute peste tot...Si erau fericiti
S-au gandit sa se joace,asa ca si-au inventat propriul joc...
Au adormit tinandu-se in brate si soptindu-si cat de mult se iubesc
Si brusc s-a trezit...s-a uitat,dar patul era gol,era doar ea si cei patru pereti ai camerii...s-a ghemuit...a ramas tacuta,gandindu-se si blestemand clipa in care s-a trezit!

4 comentarii:

  1. Tin sa iti spun ca mi-a placut postul. Simplu, imaginabil, usor de citit si de parcurs, dar cu imagini vizuale puternice incat am vizualizat intreaga scena, cuvant cu cuvant.
    "Fiecare e prizonierul propriului vis."

    RăspundețiȘtergere
  2. Fiecare este curmat de propriul vis. dar, ce facem cand visul napadeste in lumea noastra, cand ne ia de guler si ne spune ca el, ea este visul? noi creionam lumea ideala in functie de lumea posibila in care ne jucam in viata de zi cu zi. visul este oglina pozitiva a negativitatii proiectului mundan in care traim. astfel, lumea mea, a ta, devine lumea noastra, eu te iubesc pe tine in lumea noastra, noi ne iubim amandoi aici, pe pamant. pamantul, cotidianul, falsifica visul...dar nu l sterge.


    *Cred ca avem cuvinte sterse...

    RăspundețiȘtergere
  3. visul reprezinta incercarea subconstientului de prezinta legatura pe care o avem,cu lumea cu ceilalti chiar daca este o legatura indirecta. frumoasa postare :simpla,elocventa:)

    RăspundețiȘtergere