,,amandoi" s-a rupt

Tic...tac...tic...tac...secundarul ceasului din dreapta patului isi urmeaza bataia monotona,devenita de mult absenta.
Nu am dormit nici ieri-noapte.M-am uitat in gol,in intuneric si m-am gandit.La ce?La lumea asta murdara pe care o urasc.
Mi-ai zis ca trebuie sa plec.Nu mai sunt dorita in viata ta.Nu pot scoate imaginea ta din minte.
Nu pot spune ca te urasc.Si daca as face-o,ar insemna sa ma transform in depozitarul minciunii.Dragostea e ceva patologic.A fost ca un joc.A fost ca un lut din care e adevarat ca n-am stiut sa plamadesc o fiinta.O fiinta demiurgica-,,chipul si asemanare lui Dumnezeu"-care sa ne lege,pe noi,AMANDOI,intru infinit si fericire.Si ce minuni puteam fauri noi,AMANDOI...si prin cate vieti trecute si viitoare nu ne-am fi alergat unul pe altul...noi,AMANDOI...
Insa acum m-am transformat in prizonierul propriului meu eu.Imi cautam in razboi o identificare si-o verificare,o iesire din blestemata stare de trezire.Si cu ce m-am ales?Lui i-am lasat totul:inima mea,amintirile mele...