duminică, 30 august 2009

...ai vrea doar sa zaci pe pamant...acum doar zaci pe pamant!


Deschizi ochii si-ti dai seama:dimineata asta e o groapa in care stai si incerci sa-ti incalzesti mainile.Daca privesti geamul,lumina o sa intre si o sa-l sparga.Spui dragoste,si in jurul tau stralucesc cioburi...
Deodata a inceput sa fulgere cu ganduri uitate sau risipite,albe,negre la inceput,multicolore pe urma.S-a starnit o furtuna sentimentala cum nu ti-a mai fost dat sa vazi vreodata.Si ploua cu suflete trecute peste cimitirul gandurilor tale...
Ti-e dor de ploaie,de tot ce inseamna apa prelinsa pe geamuri flamande de caldura si suflete incarcate de sentimente indefinite.Te simti ciudat,pentru ca nu poti face nimic sa iesi din starea asta de amorteala.Ai vrea doar sa zaci pe pamant...acum doar zaci pe pamant!

miercuri, 5 august 2009

...[ultima parte]...

E mereu langa tine...iti urmareste fiecare gest,fiecare gand...dar tu nu o vezi...trupul ei de ceata nu te lasa...chiar te atinge...ii simti mana calda,te uiti in jur...nu vezi nimic...incepi sa crezi ca ai innebunit...Ai distrus tot...poze...cadouri...dar nu ai rezolvat nimic...ploaia s-a intors in viata ta,o strigi,dar nu te aude...
Cate clipe minunate ai incercat atata timp sa arunci in foc?!Prima atingere,primul sarut,primele vorbe,primele momente in doi...locul vostru,lumea care trecea...salcia care va invaluia...primul drum de munte..prima noapte...atat de aproape...ii simti si acum respiratia...o simti lipindu-se de tine...Nu vei da uitarii niciodata...si asta pentru ca ea nu te lasa...Te-a blestemat sa privesti mereu in urma ta...orice pas ce-l faci sa-ti aduca aminte de ea...

...[partea a doua]...

Lumea ta se intuneca...fara trecut,fara Dumnezeu,doar noaptea...dar noaptea dispare...nu mai vezi lumina,nu vrei sa vezi lumina...incepi sa plangi...iti plange sufletul...n-o sa te poti opri din plans...
Auzi ticaitul ceasului...nimic mai mult,dar pana si el iti sopestete ca ai pierdut-o ...ea nu va mai fi...poate va muri...sau poate nu...poate se va schimba ...sau poate nu...stii doar ca era iubirea pura si simpla,fara deghizari...a fost mereu aproape de tine...tandrete neasteptata...incepi sa doresti...sa iubesti...
Intr-o zi,o vei vedea cu altul...foc...sirene...spital...si ea tot nu te suna!Te-a uitat....si-a vazut de viata,doar tu ii spuneai ca nu se sfarseste lumea la tine,ca esti doar o adiere in prag de seara...dar acum ai vrea sa dai timpu inapoi...sa o pretuiesti asa cum merita...sa-i spui sa nu te lase sa pleci ,nici daca ai vrea,ca ea e perfecta pentru tine,dar n-ai incotro...trebuie sa mergi mai departe...sa te lupti cu gelozia,sa te zbati cu gandul pierzaniei...caci s-a terminat....
Acum zambeste,e fericita...tu stai intre patru pereti si-ti plangi de mila,in loc sa faci ceva...astepti tot ea sa pun piciorul in prag...Imi vine sa rad cat de prost poti fi!O iubesti?Da ,o iubesti,nu trebuie sa spui nimic,se vede in privirea ta...ti-e dor de gesturile ei...sa-ti povesteasca ce si cum s-a intamplat...sa-ti zambeasca...acel zambet pe care il adori...sa-ti faca surprize mereu...iti lipseste ea...

...Sfarsitul unui inceput...[prima parte]

Esti doar un fir de praf...
Vrei sa revii la viata de dinainte...faci orice ca s-o uiti...Hai!recunoaste...nu te mai minti zilnic,singur...ca nu-ti pasa de ea...Iti pasa mai mult decat poti crede!
Sunt zile in care pur si simplu nu te gandesti la ea,nu-ti amintesti nimic...ca si cum vantul a spulberat tot...a aruncat in mare cufarul plin de ,,voi”...Dar,sunt si zile in care mori de dorul ei...in care ai vrea s-o vezi,s-o strangi in brate,s-o saruti...si atat!Nimic mai mult sau mai putin!Doar sa o ai langa sufletul tau...Dar orgoliul tau idiot de barbat in devenire nu te lasa...nu te lasa nici s-o suni...nici sa incerci sa te intalnesti cu ea...trebuie sa te tii tare,ca doar tu ai vrut sa se termine...doar nu te poti intoarce acum plangand,umilindu-te in fata ei...esti doar un copil de patru ani care crede ca obtine totul fara niciun efort...Asa ca astepti sa te sune...
Te intrebi cine sunt?...de ce iti spun toate astea ?!Stii...n-are importanta cine,de unde,cum...doar asculta-ma...de fapt n-ai incotro...esti prins aici si nu-ti dau drumu pana nu auzi tot...
Da...in sinea ta spui ca e ca toate fetele,dar daca cauti in abisurile sufletului,iti dai seama ca nu e asa...ca inca te macina ca nu stii nimic de ea...

sâmbătă, 1 august 2009

Asa a fost sa fie...


Si-a ridicat ochii rugatori spre el,dar el a intors privirea.Cand i-a spus ca nu va putea trece peste asta,el i-a zis ca e un simplu sfarsit de relatie.Dupa nori,apare si soarele.
Cand ea i-a spus ca nu va mai iubi pe nimeni,el a zis ca timpul le rezolva pe toate,il va uita si va iubi pe altul.Cand a soptit usor ca o sa-i para rau la un moment dat,el i-a raspuns ca sunt toate sansele sa se insele,ca a luat decizia cu sufletul si cu mintea.
Cand ea tace,el crede ca a depasit momentul.Cand ea nu mai poate respira,el rasufla si mai usurat.Cand ii spune ca nu-l va uita,el are drept raspuns niste amintiri frumoas rezervate.
Cand ea ii spune ca nu ii pare rau de nimic,e de accord.Nici el nu regreta.
Cand nimeni nu a mai spus nimic,el a intors spatele si a plecat.Atunci totul s-a prabusit in lumea ei.Cumplita dezamagire o ardea ca focurile iadului.
Dar ea a stiut ca ii va fi bine la un moment,asa ca a sperat.Se elibera de teama si de indoieli,si deschise gura larg si rasufla adanc.Privi cum sufletul i se inalta spre ceruri intr-un val de bule transparente.Apoi,instinctiv,inspira.Durerea dura doar cateva secunde.Lumea ei si-a redeschis portile.
De cand a inchis usa,el e sigur pe sine ca relatia s-a sfarsit.
Dar ajunge singur in camera,intre patru pereti...se intreaba daca a gresit.Nu,nu a gresit.A procedat corect.A fost bland.Decat sa o foloseasca ca pe o carpa,mai bine a pus punct.Tot asteapta sa sune telefonul,un mail,orice,dar nimic.Se plimba singur pe strazi,sta cu prietenii,dar tot ii lipseste ceva.
Niciun semn...nici a doua zi...nici a treia zi...dupa doua saptamani intra in transa.
A cincea saptamana deja crede ca iubeste pe altcineva,ca e fericit.
Dupa iar o perioada de liniste,isi da seama ca ii lipseste ceva,isi simte sufletul gol,e orb,surd,chior,mut.Nici macar acum nu-si da seama cat a iubit-o.A iubit-o...Si-a dat seama prea tarziu.

E ca vantul.Nu-l pot vedea,il simt...


Soarele de dupa-amiaza tarzie inca stralucea.
Isi ridica privirile spre cer si trag aer adanc in piept ca si cum razele soarelui le-ar transmite un fel de energie supranaturala.
Rasuflarea ei parea mai profunda acum,de parca se aprinsese o scanteie in ea.O priveste tacut,este absorbit de frumusetea ei,de limpezimea ademenitoare a ochilor ei la fel ca puritatea ce-i razbatea din voce.
Se apropie usor de ea,o ia in brate,buzele li se apropie incet si se unesc intr-o clipa,intr-un sarut infinit.
El: E ca vantul.Nu-l pot vedea,il simt...
Ea:Ce simti?
El:Miracolul fericirii.Bucuria.

Noaptea ta plina de ea


E tarziu...e trecut de 12 noaptea...nu ai somn...te ridici,iti iei haina pe tine si pleci din hotel...te uiti la valurile alea uriase...te-ar putea inghiti intr-o clipa...ai ramane o enigma...sau nici nu ti se va observa lipsa...
Te plimbi pe nisipul rece si umed...inca un val...altul...altul...iti place sa privesti...Fiorul singuratatii se infiltreaza in tine...il simti cum urca prin vene,dar esti neputincios.
Infernul abia incepe...Amintirile se incheaza din nou,bucata cu bucata.Esti prins intre moarte si cosmar,implori sfarsitul,dar imaginile continua sa te bombardeze,mai clare,mai vii...
Iti acoperi ochii incercand sa opresti suvoiul de cuvinte,dar ele par ca vor pluti la infinit:
,,-Si eu te iubesc,sa nu uiti asta!" ,,Mi-a fost dor de tine!"
,,-Eu nu sunt ca celelalte,nu?Eu am un loc mai special,nu?"
Simti cum te prabusesti in abis,rostogolindu-te mai repede,tot mai repede...
,,-Esti doar al meu,numai al meu!Nu te impart cu nimeni!"
,,-Ce mi-ai facut de ma pierd in privirea ta?Uratule...te ador"
,,-Aia e steaua mea,acum e a noastra!"
Prin valul durerii si al revelatiilor...o limpezime de cristal se asterne deasupra ta...liniste,doar liniste!