Iubirea

Ma iubeste...nu ma iubeste...ma iubeste...nu ma iubeste...Oare ma iubeste?Mai rup o petala si ma intreb daca are sens sa ma framant cu asemenea chestiuni,cand,de fapt, nici nu stiu bine ce este iubirea.In jurul nostru,toti tanjesc dupa ea si,cand au obtinut-o,experimenteaza suferinta,de aceea o cauta,mai apoi,in alta parte.Dar nimeni nu se intreaba pe lume CE ESTE IUBIREA?
Nu exista o definitie pentru iubire.Filozoful grec Empedocle spunea ca sunt doar doua forte dominante-iubirea si ura-care reprezinta esenta existentei in intregul Univers.Unii spun ca dragostea ar fi un fenomen abstract,altii ca e ceva nedefinit-o esenta pur spirituala,altii o resping cu totul.
In legenda lui Tristan si a Isoldei,cupa cu bautura vrajita din care sorbind,cei doi se schimba la fata si se vad de parca ar fi devenit o singura persoana,este catalizatorul iubirii,marea descoperire a Identitatii absolute.
Adevaratele pasiuni ale inimii,in vartejul lor asemenea spiralei ce tinde spre un punct in infinit,strabat totul,atrase de ideal.Iubirea e prin natura ei,un entuziasm ce indica starea celui scos din firea sa obisnuita,inspirat,transportat de o transcendenta.Iubesti altfel nu numai pe cineva,ci si o cauza,idee,un obiect.Entuziasmul eroului,lepadarea de sine inseamna IUBIRE.
Iubirea este sentimentul cel mai coplesitor si cel mai inaltator al fiintei umane.