luni, 25 ianuarie 2010

...viata...


Viata...viata e ciudata...
Te arunca prin abisurile disperarii...te loveste cu bolovanii confuziei...te pune sa traiesti din vise si iluzii...iti da puterea sa te ridici usor-usor din prapastie...te lasa o vreme sa zambesti...ca apoi sa te bulverseze iar...
Pana si prietenii ti-i ia...ori ca ai gresit tu cu ceva,ori ca pur si simplu s-au indepartat ei fara vreun motiv cunoscut de tine...si stai si te intrebi DE CE? si nu gasesti raspuns in indiferenta lor...in privirile lor nepasatoare...de parca n-ai fi existat candva in viata lor...
Si asa trec minutele,orele,zile,saptamanile,lunile si te simti tot mai rece...tot mai indiferent fata de ce te inconjoara...tot mai imun..de parca chiar nu ti-ar mai pasa de viitor...stai asa o vreme...apoi iti revii.Si te intrebi DE CE ai stat atata timp asa?DE CE n-ai zambit?DE CE n-ai fost aroganta cu cei ce au fost la fel cu tine?si te tot intrebi...si nu gasesti raspuns nici in pietrele-nghetate...nici in norii cenusii...nici in sufletul tau...
Viata e o mare incercare de a supravietui...de a trece peste toate piedicile cu fruntea sus...de a privi trecutul fara vreun resentiment...de a uita cum trece timpul si tu impreuna cu el...