duminică, 19 aprilie 2009

Vis ciudat


Se trezeste inchisa intr-un borcan,dar intr-unul taiat parca in cristal de stanca.Nu stie cine este,ce cauta,cum a ajuns.In cele din urma vede o usa,o deschide si pleaca pe un drum de munte.
Se apropie de o haita de lupi si e prea tarziu ca sa mai dea inapoi.Dar...se aude un glas trist ce ii spune:Nu-ti fie teama!El te va ajuta!" Nu intelege...care el?Se apleaca si ia o piatra,in speranta ca lupii se vor speria si vor fugi,dar...cand se uita in jur...e altundeva.Se uita atent la piatra...erau inscriptionate literele:CREDE.
Merge mai departe.Pe aripi de cuvinte apare chipul lui...E atat de frumos,e atat de perfect...Simte cum fata ii e inundata de lacrimile reci.Dar de ce plange?!Vrea sa opreasca pentru o clipa timpul,dar imaginea dispare brusc.Simte un miros ciudat...se intoarce:erau aburii care formau un nou cuvant:IUBESTE.
Isi lasa pasii usor purtati si ajunge intr-un loc pustiu,intunecat...Pe un tablou,apare iarasi imaginea lui,dar de data asta plangand.Se apropie,o atinge si mintea ii e fulgerata de un gand.Si ea a plans...Atinge peretele si descifreaza niste litere SPERA.
Scuturata din negura timpului,si-a agatat sufletul de un nor sihastru si a privit dincolo de mari si tari...Zgomotul unei sticle sparte a trezit-o imediat.
Cuprinsa de frica,se gandeste la visul avut.Da...acum a inteles ce nu a inteles atunci.Erau doi tineri care se iubeau enorm,dar s-au despartit.Ea nu i-a mai dat niciun semn,s-a convins ca are nevoie de el si cand vroia sa-i spuna,el avea deja pe altcineva.
Dar ea continua sa creada in speranta iubirii...