joi, 24 septembrie 2009

fara titlu

Te apropii cu pasi vioi,dar neauziti...esti doar un virus al mintii...nimeni nu a ghicit ca poti face o inima sa se ofileasca in cateva secunde,prin cateva cuvinte aruncate-n graba.
Usa sufletului tau e ferecata,asa ca nimeni nu te mai poate ajuta...Oare,pentru ca trecutul conteaza mai mult decat prezentul si viitorul?E mult mai usor sa te dai batut in fata nostalgiei.Ce formidabila e durerea asta pasiva!Ce admirabila e moartea asta lenta!Totusi,e tot o moarte!
Atat de departe de acea fiinta care zambea mereu,dar totusi atat de aproape!Privirea ta...privirea lui...privirile voastre pierdute pe taramuri unor amintiri de poveste...dar care totusi nu se gasesc!Poate pentru ca a iubi inseamna,inainte de toate,a-ti asuma un risc,dar ti-a fost teama sa traiesti,sa te ridici la inaltimea propriilor vise...ai lasat sentimentul ala groaznic:frica sa intre in tine si ai pierdut!Dar asta e!
O clipa stranie in care totul i se incalceste in minte:o cuprinde un sentiment de singuratate,estompat de bucuria ca traieste...Dintr-o data,simte atata viata,atata speranta,incat nimic ce a fost nu va mai conta!

luni, 14 septembrie 2009

Si azi e un nou inceput!

E un nou inceput pentru ca...am trecut a zecea...pentru ca nu vreau sa mai las trecutul sa se bage in viata mea,cu toate ca inca am senzatia,dupa ziua de azi,ca se va intampla cam la fel!
Oricum...am cu totul si cu totul alte planuri pentru anul asta,mult mai multe decat anul trecut.Acum sper sa le si indeplinesc!
Succes tuturor,sa aveti numai note bune!

miercuri, 2 septembrie 2009

era doar un vis...


Si a adormit intr-un final...
Erau doar ei doi...intr-o camera goala....se priveau tacuti...se doreau din priviri...
A luat-o in brate si i-a spus ca i-a lipsit atat de mult,ca nu ar vrea sa o mai piarda niciodata,nici macar pentru o clipa.Ea l-a privit in ochi si si-a apropiat buzele de ale lui si l-a sarutat.
Au inceput sa rada amandoi,dupa care a ridicat-o incet,a pus-o pe soldurile lui si a inceput iar si iar sa o sarute peste tot...Si erau fericiti
S-au gandit sa se joace,asa ca si-au inventat propriul joc...
Au adormit tinandu-se in brate si soptindu-si cat de mult se iubesc
Si brusc s-a trezit...s-a uitat,dar patul era gol,era doar ea si cei patru pereti ai camerii...s-a ghemuit...a ramas tacuta,gandindu-se si blestemand clipa in care s-a trezit!