duminică, 23 mai 2010

...e o lume creata de tine in tine...

Cand te dor toate,cand simti ca nu mai poti respira,pentru ca efectiv ti s-au innodat toate lacrimile in gat,toti nervii si toate nemultumirile,atunci cauti iar locul ala al tau...demult apus...
E un loc unde nu adie vantul,nu exista zambete,nu se aude nici macar caraitul ciorilor,unde orele de vizita nu sunt regulate niciodata,unde jalea e muta,intensa...si vii incarcat de regrete si remuscari si te intorci mai gol,mai pustiit...
Si stii ca n-ar trebui sa vii si totusi o faci...si arunci toate pietrele pe care ai inscriptionat una dupa alta durerile,gandurile...in speranta ca te mai eliberezi...dar mare lucru nu reusesti...Tipi cat poti de tare...Alergi printre ganduri pana obosesti..sau pana le inveti pe de rost...Te mai agati din cand in cand de cate un fir de speranta si mai iesi la suprafata,dar firisorul se rupe atat de repede ca apuci doar sa vezi razele soarelui...
Si esti atat de plin de iubire,de gelozie,de durere,de nervi...si ai vrea sa plangi, dar nu poti varsa nici macar o lacrima...si-l rogi pe Dumnezeu sa te scuteasca macar putin de chinul asta interior...
E doar o lume in care sufletul incearca sa se refaca,incearca sa invete sa nu se mai consume pentru nimeni si nimic,unde totul are numai raspunsuri de DA,POT,VREAU,MI-E DOR,TE IUBESC,IARTA-MA..e o lume complexa,unde exista doar ce vrei tu sa existe,e o lume creata de tine in tine...