duminică, 26 septembrie 2010

Azi era sa fie altfel!


E atat de mohorat afara,cat si in sufletul ei.Trebuie sa-si adune din nou gandurile, sa faca curat printre visele spulberate.
Pe strada e cenusiu...in pietrele de pavaj se ascund atatea planuri nemplinite,dar construite in cel mai mic detaliu,ca sa fie bine,sa-l faca sa zambeasca si sa fie cel mai fericit .. Nisipul s-a infiltrat in ele si au mai ramas cateva vise,dar ploaia a venit din urma si a sters tot.
Mai devreme era soare,dar acum ploua.Asa a fost toata ziua.Asa a fost toata ziua si ea.Nu vroia mult...vroia doar o bucata de afectiune,de iubire din partea lui.Vroia sa se bucure de ziua asta.Doar atat.Dar stie ca maine i-o va da.Maine ii va vedea chipul si zambetul pe care le adora atat de mult.
Adulmeca totusi pericolul, insa atata timp cat o face sa se simta vie, vibrand de dor, iubire si suferinta, nu are nici cea mai mica intentie de a fugi din calea lui.O scanteie de indoiala se deschide in fata ochilor,dar o sterge repede cu puterea mintii.A ramas fiorul coplesitor,dulcele fior coplesitor,caci furia ii roade inima...
A uitat a fi pentru a avea...!

joi, 2 septembrie 2010

***

Din departare se vede o silueta cenusie...intunecata...fantomatica...Tine la piept o agenda si un trandafir uscat.Merge agale pe trotuarul ud,plin de frunze moarte si cauta cu privirea o figura cunoscuta.O vede in capatul celalalt al strazii si alearga sa o prinda de mana,sa o stranga la piept,sa-i spuna cat de mult i-a lipsit.Dar nu era ea...era o alta ea.Folosea acelasi parfum,avea acelasi mers apasat,aceeasi lungime a parului,acelasi stil vestimentar...probabil de asta a confundat-o.
Priveste in jos si pleaca mai departe cu gandul la ea...La vreo 2 metri de el,o fata abatuta,lipsita de viata si culoare,imbracata toata-n negru,luminata doar de razele lunii,pasea timid facandu-si loc printre baltile facute de ploaie.Amandoi cu privirea in pamant,trec unul pe langa altul...lovindu-se usor unul pe altul,dar fiecare isi vede de drum.Trezit dintr-un somn adanc,el se intoarce brusc si o vede...de data asta nu mai putea da gres.Era ea!Ii cunostea mersul,iar hainele ii erau cunoscute..era pardesiul cumparat impreuna.Alearga spre ea,o trage de mana,ii atinge obrazul,o saruta pasional,o priveste in ochii si ii spune
-Te-am cautat in fiecare ea,dar nu te-am gasit!Te-am cautat in mine,dar nu te-am mai gasit!Te-am cautat in noptile reci,dar nici aici nu te-am gasit!Te-am cautat in fiecare zi,in locurile noastre,te-am asteptat,dar n-ai mai venit!
-Te-am visat in fiecare noapte ca te intorceai,dar nu te-ai intors!Ti-am vazut chipul in fiecare om de pe strada,dar nu erai tu!Am incercat sa nu ma duc in locurile noastre,dar n-am putut!Am incercat sa traiesc fara tine,dar n-am indraznit sa te uit!
-Nu mai pot trai fara tine!Nimeni nu m-a iubit asa cum ma iubeai tu!Nimeni nu mi-a dat linistea sufleteasca pe care mi-o dadeai tu!Nimeni nu m-a facut fericit asa cum o faceai tu!
-Nici eu nu mai pot trai macar o zi fara tine.Cand ai plecat,mi-ai luat si sufletul cu tine,ai luat totul.N-ai lasat decat un corp amarat,ce se plimba noptile pe strazi si zilele pe mare.Mi-ai lipsit in fiecare secunda!Ma trezeam din somn si ramaneam culcata urmarind imaginile care se stergeau usor ca intr-o scena de film care se estompeaza topindu-se in cotloanele ascunse ale subconstientului meu...erai tu cu mine,de fiecare data...
-Iubita mea,vino sa te mai sarut o data si sa plecam de aici.Nu te mai las singura niciodata!
-Iubitul meu,mi-a fost asa dor de tine...Nu te voi mai lasa sa pleci niciodata!