sâmbătă, 28 februarie 2009

......


El-De ce ai plans?
Ea-Dar nu am plans...
El-Vrei sa nu ma mai minti?Vreau doar sa stiu ce ai...vreau sa te ajut.Candva imi spuneai totul,dar acum te feresti...
Ea-Dar nu ma feresc...doar m-am inchis in mine!
El-De ce?
Ea-Pentru ca...
El-Continua...e din cauza mea,stiu asta,simt asta si ma doare sa te vad asa,ma doare sa te vad cum te distrugi,cum zambetul tau apare tot mai putin pe fata...
Ea-Nu e vina ta...e doar a mea...te-am iubit prea mult...Iubirea pentru tine ma apasa prea tare...Si acum cand totul s-a terminat,e din ce in ce mai greu!
El-Cum adica m-ai iubit?De ce vorbesti la trecut?
Ea-...eram dispusa sa merg pana la stele pentru tine,dar tu...stii ziua aceea ,cand ti-am zis sa ramai o clipa?N-ai vrut,ai zis ca ai treaba...Era mult mai important decat mine...atunci vroiam sa-ti spun,de fapt nu mai conteaza..
El-Ba da!
Ea-Vroiam sa-ti spun ca ma doare indiferenta ta...ca te-ai schimbat...ca nu mai esti cum te stiam ...ca nu mai am lacrimi sa plang pentru noi
El-...
Ea-Si nu am plans,n-am mai plans de mult,dar lacrimele de atunci au fost prea reci...si acum le vezi doar tu...Nu mai pot continua...[se intoarce si pleaca...]

marți, 24 februarie 2009

Nemuritor...


E iarna,e frig!Imi simt pleoapele atat de grele,ca dupa o vesnicie de nesomn.Si inca e intuneric si liniste.Se aude doar secundarul ceasului al carui ritm monoton a devenit de mult timp obsedant si parca s-a sincronizat cu bataiele inimii...
Azi a fost ziua mea...am facut 16 anisori!!!Am fost fericita toata ziua,dar seara cand am ajuns....ti-am simtit lipsa.
Au trecut aproape trei ani de cand ai ajuns la ingeri...asa a fost sa fie,dar Dumnezeu te-a luat prea repede de langa mine...Te-am iubit si te voi iubi toata viata...
Si acum incerc din nou sa ma cufund intr-un vis...

vineri, 20 februarie 2009

Iubirea


Ma iubeste...nu ma iubeste...ma iubeste...nu ma iubeste...Oare ma iubeste?Mai rup o petala si ma intreb daca are sens sa ma framant cu asemenea chestiuni,cand,de fapt, nici nu stiu bine ce este iubirea.In jurul nostru,toti tanjesc dupa ea si,cand au obtinut-o,experimenteaza suferinta,de aceea o cauta,mai apoi,in alta parte.Dar nimeni nu se intreaba pe lume CE ESTE IUBIREA?
Nu exista o definitie pentru iubire.Filozoful grec Empedocle spunea ca sunt doar doua forte dominante-iubirea si ura-care reprezinta esenta existentei in intregul Univers.Unii spun ca dragostea ar fi un fenomen abstract,altii ca e ceva nedefinit-o esenta pur spirituala,altii o resping cu totul.
In legenda lui Tristan si a Isoldei,cupa cu bautura vrajita din care sorbind,cei doi se schimba la fata si se vad de parca ar fi devenit o singura persoana,este catalizatorul iubirii,marea descoperire a Identitatii absolute.
Adevaratele pasiuni ale inimii,in vartejul lor asemenea spiralei ce tinde spre un punct in infinit,strabat totul,atrase de ideal.Iubirea e prin natura ei,un entuziasm ce indica starea celui scos din firea sa obisnuita,inspirat,transportat de o transcendenta.Iubesti altfel nu numai pe cineva,ci si o cauza,idee,un obiect.Entuziasmul eroului,lepadarea de sine inseamna IUBIRE.
Iubirea este sentimentul cel mai coplesitor si cel mai inaltator al fiintei umane.

Complexitatea necunoscutului


Soarele se coborase acum sub orizont si umbrele noptii se ridicau fumegand de prin adancurile vailor.A rasarit si luna:enorma,tulbure,parca bolnava,alunecand peste straturi de praf care-i altereaza stralucirea.E o seara frumoasa,linistita,una din acele dulci seri de vara in care simti o adevarata fericire sa te lasi in lumea viselor,sa meditezi asupra lumii si vietii.
Ma uitam la astrul tutelar-luna-si mi-o imaginam ca un tel suprem al omului, fericirea absoluta care nu va putea fi implinita niciodata,care porneste de la tineretea si supararile care-l anima pe om.
Ma uitam la un arbore cu ramurile falnice si il asemanam cu viata omului,cu toate drumurile destinului,cu idealurile lui,varfurile fiind legatura dintre om si spatiul cosmic,intre pamantean si Demiurg.
Si acum ma uit la mine.Ce sunt de fapt?Sunt...o creatie a lui Dumnezeu,o lacrima inteligenta a naturii,un deschizator al cutiei Pandorei care devorez nesatul din dulceata cartilor,pentru a-mi hrani sufletul,o floare,careia,mai devreme sau mai tarziu,flacara vietii i se va stinge,o corabie care pluteste mereu in deriva spre cai necunoscute.
Toti folosim aceste doua cuvinte,,lume" si ,,viata",dar totusi nu stim pe deplin semnificatia lor.Ce este lumea?Ce este viata?Aceste intrebari vor exista mereu,ca amintirea-cea mai frumoasa floare depusa la mormantul iluziilor,care este si cel mai frumos ecou pe care-l poate fredona trecutul.

Ti-a spus?


Ti-a spus cat insemni pentru ea?
Ti-a spus cat a plans din cauza ta?
Ti-a spus cate nopti a pierdut numai gandindu-se la tine?
Ti-a spus ca vrea sa-i spui ca o iubesti?
Ti-a spus ca are nevoie sa o alinti?
Ti-a spus ca are nevoie de imbratisarile tale?
Ti-a spus ca moare de dorul buzelor tale?
Ti-a spus ca te vrea numai al ei?
Ti-a spus ca nu vrea sa fii indragostit de un gand?
Ti-a spus ca nu mai vrea promisiuni?
Ti-a spus toate astea?
Intrebari fara raspuns,caci el nu le va sti niciodata...si daca le-ar afla,probabil va fi prea tarziu pentru ei...ea va fi plecata intr-o alta lume...intr-o lume mai buna,mai sincera,in care sa detina tot...sau poate ca va fi intr-o lume in care lacrimile vor fi singurele ce o vor insoti,intr-o lume in care intunericul si suferinta ii vor fi prieteni pe viata...

Ganduri in noapte...


E tarziu si inca nu doarme...
Se gandeste la el...se gandeste la tot ce a fost,ce este si ce va fi intre ei!
Un gand hoinar sta pitit in gropi de spaima...si intr-un final se arata cu sclipiri timide...e un gand de fericire,un gand ce ii inunda mintea,e un gand pervers,dar e un gand al ei,numai al ei...
O lacrima ii inunda fata,dar e o lacrima de bucurie...plange de fericire...isi da seama cat de mult tine la el,ca fara el nu isi poate imagina viata...ca are mai mult ca oricand nevoie de el,ca are nevoie sa o tina in brate,sa o alinte,sa o sarute,sa-i spuna cat de mult o iubeste...
Tot ce vrea e ca acel gand sa se indeplineasca...el sa fie langa ea,sa fie doar ei intr-un pat plin de petale de trandafir...la lumina lumanarilor..si intr-un final sa adoarma la pieptul lui!

Un zambet in plus


Un zambet a fost suficient ca ea sa-l iubeasca...
Vorbele spuse ii sunt si acum tiparite in minte...fiecare cuvant,fiecare soapta...vocea lui...o voce suava,gingasa ce-o alina mereu...
Asa cum ingerii au aripi pentru a se cufunda in vazduh,asa are ea aripi pentru a zbura mereu spre el,pentru a-i veghea tristetile si bucuriile.
Iubire a facut-o sa rada in intunecimea noptii,purtandu-si visele pe aripile de fum ale zarilor...a reusit sa zboare doar pentru ca el era langa ea!
N-a ajuns poate la cel mai inalt piedestal al iubirii...poate ca mai are inca mult pana acolo...dar a ajuns destul de sus...si a ajuns sa-l iubeasca atat de mult,ca ar face orice pentru el...pentru simplul fapt ca fara el nu are nimic si tot ce-i mai frumos in viata ei e doar din vina lui...pur si simplu il PREA IUBESTE!

miercuri, 18 februarie 2009

inger orb


Visuri clandestine se desprind din paginile aurii ale inimii pentru ca mai apoi sa dispara,dar se opresc pentru o clipa...Sunt visuri in care el este prezentul si viitorul,cand viata ei e un zambet desprins din rai...
Unde e si de ce il striga intruna?De ce nu-l gaseste?Sa fie oare dorul din ea sau faptul ca doreste sa vada o raza de soare la orizont?

El...


Gandul ii zboara de fiecare data la el si are impresia mereu ca e alaturi de inima ei si de aceea dragostea lui o face sa uite de distanta ce ii desparte.
E o picatura de ploaie strivita intre pleoapele lui grele de visuri.E un gand hoinar,ratacind prin parul lui,roua diminetii tarzii incendiate de soare secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit...Raza de soare ce-i mangaie privirea,ultima silaba pe care vrea s-o rosteasca inainte de a visa si primul gand...
Il iubeste pentru ca...ii alunga singuratatea intr-o lume plina si aglomerata...pentru ca fara el e greu si nu se poate regasi...pentru linistea daruita clipelor,pentru ca ii zambeste,pentru ca o alinta,pentru ca o imbratiseaza...pentru ca noptile sunt minunate alaturi de el,triste cand lipsa lui umbreste zambetul ei...
Cuvintele par goale si fara sens,scrierile sunt de neinteles,striga dupa ajutor,dar nu o aude...Ar da orice pentru o lacrima in care sa-si puna toata furia,toata tristetea...dar nu poate...
Spera ca totusi maine va fi o zi mai buna,o zi in care sa auda cat de mult inseamna pentru el,ca o iubeste,ca ii va sterge lacrimile de pe obraz...