Gandul ii zboara de fiecare data la el si are impresia mereu ca e alaturi de inima ei si de aceea dragostea lui o face sa uite de distanta ce ii desparte.
E o picatura de ploaie strivita intre pleoapele lui grele de visuri.E un gand hoinar,ratacind prin parul lui,roua diminetii tarzii incendiate de soare secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit...Raza de soare ce-i mangaie privirea,ultima silaba pe care vrea s-o rosteasca inainte de a visa si primul gand...
Il iubeste pentru ca...ii alunga singuratatea intr-o lume plina si aglomerata...pentru ca fara el e greu si nu se poate regasi...pentru linistea daruita clipelor,pentru ca ii zambeste,pentru ca o alinta,pentru ca o imbratiseaza...pentru ca noptile sunt minunate alaturi de el,triste cand lipsa lui umbreste zambetul ei...
Cuvintele par goale si fara sens,scrierile sunt de neinteles,striga dupa ajutor,dar nu o aude...Ar da orice pentru o lacrima in care sa-si puna toata furia,toata tristetea...dar nu poate...
Spera ca totusi maine va fi o zi mai buna,o zi in care sa auda cat de mult inseamna pentru el,ca o iubeste,ca ii va sterge lacrimile de pe obraz...
cred ca fiecare fata(cel putin la o varsta) simte mai mult,mai profund ca un baiat.ei..se sperie.noi simtim mai mult,suferim mai mult,iubim mai mult si intr-un final tot noi vom zambi mai mult...take care
RăspundețiȘtergere