joi, 24 septembrie 2009

fara titlu

Te apropii cu pasi vioi,dar neauziti...esti doar un virus al mintii...nimeni nu a ghicit ca poti face o inima sa se ofileasca in cateva secunde,prin cateva cuvinte aruncate-n graba.
Usa sufletului tau e ferecata,asa ca nimeni nu te mai poate ajuta...Oare,pentru ca trecutul conteaza mai mult decat prezentul si viitorul?E mult mai usor sa te dai batut in fata nostalgiei.Ce formidabila e durerea asta pasiva!Ce admirabila e moartea asta lenta!Totusi,e tot o moarte!
Atat de departe de acea fiinta care zambea mereu,dar totusi atat de aproape!Privirea ta...privirea lui...privirile voastre pierdute pe taramuri unor amintiri de poveste...dar care totusi nu se gasesc!Poate pentru ca a iubi inseamna,inainte de toate,a-ti asuma un risc,dar ti-a fost teama sa traiesti,sa te ridici la inaltimea propriilor vise...ai lasat sentimentul ala groaznic:frica sa intre in tine si ai pierdut!Dar asta e!
O clipa stranie in care totul i se incalceste in minte:o cuprinde un sentiment de singuratate,estompat de bucuria ca traieste...Dintr-o data,simte atata viata,atata speranta,incat nimic ce a fost nu va mai conta!

7 comentarii:

  1. ma cam regasesc in unele fraze:-?,frumos scris desi nu e nevoie sa iti spun asta ca tu stiai deja :)) iar titlul imi place .

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca sa iubesti pe altul, trebuie sa inveti, mai intai, sa te iubesti pe tine. Si DA, cuvintele nu le mai poti lua inapoi... DA, poti sa rupi un suflet chiar si cu gandul. Superba postare...

    RăspundețiȘtergere
  3. niciodata nu va fi prea trist ceea ce scrii tu.pt k tu scrii superb!!ar trebui sa scrii o carte;))

    RăspundețiȘtergere
  4. ceea ce scrii tu se numeste ARTA!!!!(ceea ce scrie ea se numeste SUFERINTA!!)deci nu mai zi ca scrii emo:))

    RăspundețiȘtergere
  5. "esti doar un virus al mintii" superb de tot...imi place la nebunie...

    RăspundețiȘtergere
  6. ai redat adevarul foarte clar...imi place mult...te pricepi..trecutul ne va urmari mereu..insa depinde de noi daca ii dam importanta...sau nu...

    RăspundețiȘtergere
  7. Am venit aici după tine :)...tristeţea ta ma chemat...am venit cu un strop de speranţă, şi iată câ în final ai redobândit-o! Te îmbrăţişez!

    Scrii foarte frumos! Ştii să transpui sentimentele în cuvinte...faci din iubire şi din suferinţă o mare ,,poezie" în care orice om se poate regăsi...Felicitări!

    RăspundețiȘtergere