fara titlu

Te apropii cu pasi vioi,dar neauziti...esti doar un virus al mintii...nimeni nu a ghicit ca poti face o inima sa se ofileasca in cateva secunde,prin cateva cuvinte aruncate-n graba.
Usa sufletului tau e ferecata,asa ca nimeni nu te mai poate ajuta...Oare,pentru ca trecutul conteaza mai mult decat prezentul si viitorul?E mult mai usor sa te dai batut in fata nostalgiei.Ce formidabila e durerea asta pasiva!Ce admirabila e moartea asta lenta!Totusi,e tot o moarte!
Atat de departe de acea fiinta care zambea mereu,dar totusi atat de aproape!Privirea ta...privirea lui...privirile voastre pierdute pe taramuri unor amintiri de poveste...dar care totusi nu se gasesc!Poate pentru ca a iubi inseamna,inainte de toate,a-ti asuma un risc,dar ti-a fost teama sa traiesti,sa te ridici la inaltimea propriilor vise...ai lasat sentimentul ala groaznic:frica sa intre in tine si ai pierdut!Dar asta e!
O clipa stranie in care totul i se incalceste in minte:o cuprinde un sentiment de singuratate,estompat de bucuria ca traieste...Dintr-o data,simte atata viata,atata speranta,incat nimic ce a fost nu va mai conta!

Si azi e un nou inceput!

E un nou inceput pentru ca...am trecut a zecea...pentru ca nu vreau sa mai las trecutul sa se bage in viata mea,cu toate ca inca am senzatia,dupa ziua de azi,ca se va intampla cam la fel!
Oricum...am cu totul si cu totul alte planuri pentru anul asta,mult mai multe decat anul trecut.Acum sper sa le si indeplinesc!
Succes tuturor,sa aveti numai note bune!

era doar un vis...

Si a adormit intr-un final...
Erau doar ei doi...intr-o camera goala....se priveau tacuti...se doreau din priviri...
A luat-o in brate si i-a spus ca i-a lipsit atat de mult,ca nu ar vrea sa o mai piarda niciodata,nici macar pentru o clipa.Ea l-a privit in ochi si si-a apropiat buzele de ale lui si l-a sarutat.
Au inceput sa rada amandoi,dupa care a ridicat-o incet,a pus-o pe soldurile lui si a inceput iar si iar sa o sarute peste tot...Si erau fericiti
S-au gandit sa se joace,asa ca si-au inventat propriul joc...
Au adormit tinandu-se in brate si soptindu-si cat de mult se iubesc
Si brusc s-a trezit...s-a uitat,dar patul era gol,era doar ea si cei patru pereti ai camerii...s-a ghemuit...a ramas tacuta,gandindu-se si blestemand clipa in care s-a trezit!

...ai vrea doar sa zaci pe pamant...acum doar zaci pe pamant!

Deschizi ochii si-ti dai seama:dimineata asta e o groapa in care stai si incerci sa-ti incalzesti mainile.Daca privesti geamul,lumina o sa intre si o sa-l sparga.Spui dragoste,si in jurul tau stralucesc cioburi...
Deodata a inceput sa fulgere cu ganduri uitate sau risipite,albe,negre la inceput,multicolore pe urma.S-a starnit o furtuna sentimentala cum nu ti-a mai fost dat sa vazi vreodata.Si ploua cu suflete trecute peste cimitirul gandurilor tale...
Ti-e dor de ploaie,de tot ce inseamna apa prelinsa pe geamuri flamande de caldura si suflete incarcate de sentimente indefinite.Te simti ciudat,pentru ca nu poti face nimic sa iesi din starea asta de amorteala.Ai vrea doar sa zaci pe pamant...acum doar zaci pe pamant!

...[ultima parte]...

E mereu langa tine...iti urmareste fiecare gest,fiecare gand...dar tu nu o vezi...trupul ei de ceata nu te lasa...chiar te atinge...ii simti mana calda,te uiti in jur...nu vezi nimic...incepi sa crezi ca ai innebunit...Ai distrus tot...poze...cadouri...dar nu ai rezolvat nimic...ploaia s-a intors in viata ta,o strigi,dar nu te aude...
Cate clipe minunate ai incercat atata timp sa arunci in foc?!Prima atingere,primul sarut,primele vorbe,primele momente in doi...locul vostru,lumea care trecea...salcia care va invaluia...primul drum de munte..prima noapte...atat de aproape...ii simti si acum respiratia...o simti lipindu-se de tine...Nu vei da uitarii niciodata...si asta pentru ca ea nu te lasa...Te-a blestemat sa privesti mereu in urma ta...orice pas ce-l faci sa-ti aduca aminte de ea...