...

Stii cum e sa te trezesti in fiecare dimineata,sa te usture ochii de somn pentru ca abia ai adormit,sa te speli cu apa rece ca sa nu te arda obrajii?
Ai uitat-o ieri si o vei uita si azi,chiar daca ochii vostri se privesc.La poarta sperantei o intampina o albina si ii sopteste:nu te mai injosi,esti mai importanta decat isi imagineaza el,nu e vina ta...
Ii e frig pentru a mia oara...sufletul il striga si il cauta prin ea,dar nu-l gaseste.Simte cum totul se scurge pe langa ea,cum nu mai poate sa pipaie fericirea sau sa guste din anumite clipe.
Dar de astazi va fi alt om,de astazi nu va mai plange pentru cineva care nu mai exista...
[stie ca in adandul sufletului nu poate face ce a zis,nu poate uita o persoana care i-a fost aproape si pe care a iubit-o,dar va incerca totusi sa para indiferenta]

O noua zi...

Un univers ciudat...intinsa in pat...inconjurata de trandafiri negri...
Totul s-a terminat...astazi a murit toata dragostea pentru el...astazi totul e negru...si asta pentru ca el...pentru ca el a gresit...pentru ca el a indepartat-o de el...pentru ca nu-i mai pasa de ea...pentru ca nu mai exista EI.
Sta in camera ei rece...Priveste in jur si i se pare ca peretii se strang in jurul ei...Ar vrea ca sa opreasca clepsidra timpului pentru o clipa,dar nu se poate...
De maine,totul se va schimba!De maine,va fi alt om!Va uita tot si se va bucura de ce o inconjoara: de fiecare raza de soare,de fiecare dimineata,de fiecare floare,de fiecare suras al unui copil,ce poate il va intalni pe strada...


[intr-o zi si eu voi putea spune la fel...ca voi fi alt om!]

***

O noapte alba e cel mai negru lucru.Nimic nu mai simt obsedant.Intunericul imi zgarie pupilele ca unghiile casante scoarta unui artar.Ma doare piciorul drept,il simt ca prins de teasc.Il las sa se lipeasca ca o meduza de cearsafurile umede.Gandurile imi sufera de un ermetism atat de dezgustator de intim,incat si nervurile stancilor imi par mai accesibile.E deliciul sadic al singuratatii...
Ma izbesc atat de furioasa cu tamplele de paradoxuri,incat ma deconcerteaza taria lor.Sunt un lup flamand al sensului si ma incomodeaza seva derutanta a jumatatii. Spunea Nietszche ca orice convingere e o inchisoare.Dar mai degraba constrans de propriul meu adevar,decat o hiena libera vanand fluturi morti...

Doar o clipa...

Cand privirile ni s-au intersectat,am simtit cum scanteia din ochii lui a aprins-o si pe a mea si cum parfumul lui a declansat in mintea mea o serie de dorinte,de pasiuni...

,,amandoi" s-a rupt

Tic...tac...tic...tac...secundarul ceasului din dreapta patului isi urmeaza bataia monotona,devenita de mult absenta.
Nu am dormit nici ieri-noapte.M-am uitat in gol,in intuneric si m-am gandit.La ce?La lumea asta murdara pe care o urasc.
Mi-ai zis ca trebuie sa plec.Nu mai sunt dorita in viata ta.Nu pot scoate imaginea ta din minte.
Nu pot spune ca te urasc.Si daca as face-o,ar insemna sa ma transform in depozitarul minciunii.Dragostea e ceva patologic.A fost ca un joc.A fost ca un lut din care e adevarat ca n-am stiut sa plamadesc o fiinta.O fiinta demiurgica-,,chipul si asemanare lui Dumnezeu"-care sa ne lege,pe noi,AMANDOI,intru infinit si fericire.Si ce minuni puteam fauri noi,AMANDOI...si prin cate vieti trecute si viitoare nu ne-am fi alergat unul pe altul...noi,AMANDOI...
Insa acum m-am transformat in prizonierul propriului meu eu.Imi cautam in razboi o identificare si-o verificare,o iesire din blestemata stare de trezire.Si cu ce m-am ales?Lui i-am lasat totul:inima mea,amintirile mele...