continuare(Azi putea sa fi fost altfel)

A trecut atata timp...
EL si Ea nu se mai privesc...au ramas doar chipurile lor golite de sange.
A trecut atata timp...
Ea si El s-au pierdut sub soare...tot ce a fost e acum doar un pumn de praf.
Timp...De ce ai fugit?
El intr-un capat al lumii isi cauta linistea...ea in celalalt capat suspina dupa acelasi lucru.
Ce nu stiu ei doi...e ca sunt blestemati sa se gaseasca iar...si se vor cauta pana cand vor muri in soare.

Azi putea sa fi fost altfel...

,,Ea:Ma iubesti?
El:Normal ca te iubesc prostuto!"
Asta i-a zis intr-o seara calda,privind amandoi spre cer si asteptand ca luna si stelele sa-i binecuvanteze,sa le ofere din stralucirea lor...
Povestea lor era alba,pura,frumoasa,de uitat la ea,de neatins,de invidiat,de admirat.Se placeau chiar si asa imperfecti cum erau...unul cu mainile calde,celalalt cu mainile reci.
Dar el a plecat in acea zi de primavara si a luat si soare si tot.Luna a stat in loc,privighetorile n-au mai cantat...Si iubirea,si promisiunile,si admiratia,si respectul,si flacara,si scanteia,si jarul,caldura... tot... toate au cazut in boala irecuperabila a trecutului.
La cumpana dintre trecut si prezent,sta ea: ingandurata,optimista...nici ea nu se intelege...prea multe ganduri...prea multe soapte nespuse...prea multe cuvinte care vor sa fie spuse,dar nu au cui...
A fost frumos...poate mult prea frumos...Azi puteau sa fi plutit cu soarele,sa fi zburat cu ploaia,dar totul a ramas invaluit de vis.
Si va raspunde cu ploi si lacrimi unor zambete si curcubee imaginare...
Pentru ea va ramane,,steaua voastra,fara tine in ea",iar pentru el,,steaua voastra fara ea"...

fara titlu

Te apropii cu pasi vioi,dar neauziti...esti doar un virus al mintii...nimeni nu a ghicit ca poti face o inima sa se ofileasca in cateva secunde,prin cateva cuvinte aruncate-n graba.
Usa sufletului tau e ferecata,asa ca nimeni nu te mai poate ajuta...Oare,pentru ca trecutul conteaza mai mult decat prezentul si viitorul?E mult mai usor sa te dai batut in fata nostalgiei.Ce formidabila e durerea asta pasiva!Ce admirabila e moartea asta lenta!Totusi,e tot o moarte!
Atat de departe de acea fiinta care zambea mereu,dar totusi atat de aproape!Privirea ta...privirea lui...privirile voastre pierdute pe taramuri unor amintiri de poveste...dar care totusi nu se gasesc!Poate pentru ca a iubi inseamna,inainte de toate,a-ti asuma un risc,dar ti-a fost teama sa traiesti,sa te ridici la inaltimea propriilor vise...ai lasat sentimentul ala groaznic:frica sa intre in tine si ai pierdut!Dar asta e!
O clipa stranie in care totul i se incalceste in minte:o cuprinde un sentiment de singuratate,estompat de bucuria ca traieste...Dintr-o data,simte atata viata,atata speranta,incat nimic ce a fost nu va mai conta!

Si azi e un nou inceput!

E un nou inceput pentru ca...am trecut a zecea...pentru ca nu vreau sa mai las trecutul sa se bage in viata mea,cu toate ca inca am senzatia,dupa ziua de azi,ca se va intampla cam la fel!
Oricum...am cu totul si cu totul alte planuri pentru anul asta,mult mai multe decat anul trecut.Acum sper sa le si indeplinesc!
Succes tuturor,sa aveti numai note bune!

era doar un vis...

Si a adormit intr-un final...
Erau doar ei doi...intr-o camera goala....se priveau tacuti...se doreau din priviri...
A luat-o in brate si i-a spus ca i-a lipsit atat de mult,ca nu ar vrea sa o mai piarda niciodata,nici macar pentru o clipa.Ea l-a privit in ochi si si-a apropiat buzele de ale lui si l-a sarutat.
Au inceput sa rada amandoi,dupa care a ridicat-o incet,a pus-o pe soldurile lui si a inceput iar si iar sa o sarute peste tot...Si erau fericiti
S-au gandit sa se joace,asa ca si-au inventat propriul joc...
Au adormit tinandu-se in brate si soptindu-si cat de mult se iubesc
Si brusc s-a trezit...s-a uitat,dar patul era gol,era doar ea si cei patru pereti ai camerii...s-a ghemuit...a ramas tacuta,gandindu-se si blestemand clipa in care s-a trezit!