Doar o clipa...

Cand privirile ni s-au intersectat,am simtit cum scanteia din ochii lui a aprins-o si pe a mea si cum parfumul lui a declansat in mintea mea o serie de dorinte,de pasiuni...

,,amandoi" s-a rupt

Tic...tac...tic...tac...secundarul ceasului din dreapta patului isi urmeaza bataia monotona,devenita de mult absenta.
Nu am dormit nici ieri-noapte.M-am uitat in gol,in intuneric si m-am gandit.La ce?La lumea asta murdara pe care o urasc.
Mi-ai zis ca trebuie sa plec.Nu mai sunt dorita in viata ta.Nu pot scoate imaginea ta din minte.
Nu pot spune ca te urasc.Si daca as face-o,ar insemna sa ma transform in depozitarul minciunii.Dragostea e ceva patologic.A fost ca un joc.A fost ca un lut din care e adevarat ca n-am stiut sa plamadesc o fiinta.O fiinta demiurgica-,,chipul si asemanare lui Dumnezeu"-care sa ne lege,pe noi,AMANDOI,intru infinit si fericire.Si ce minuni puteam fauri noi,AMANDOI...si prin cate vieti trecute si viitoare nu ne-am fi alergat unul pe altul...noi,AMANDOI...
Insa acum m-am transformat in prizonierul propriului meu eu.Imi cautam in razboi o identificare si-o verificare,o iesire din blestemata stare de trezire.Si cu ce m-am ales?Lui i-am lasat totul:inima mea,amintirile mele...

Mi-e greu

Urasc cerul si pamantul,urasc soarele si luna,urasc stelele,urasc tot ce ma inconjoara...
Mi-e greu sa ma obisnuiesc ca nu mai esti al meu,mi-e greu sa ma gandesc la ziua de maine...Cum va fi ziua de maine? Cum va fi fara tine?De ce trebuia sa se intample asa?De ce?...
De ce tot ce am trait s-a transformat in scrum?Cu ce am gresit?Zi-mi...vreau sa stiu,poate pot indrepta ceva...sau poate ca tu nici nu mai vrei...
Vreau doar sa-mi zici ca mai pot face ceva...vreau doar sa ne impacam...vreau sa te simt langa mine...cer atat de mult?

Cu un picior deasupra prapastiei

Tu esti cel care poate decide acum!
Tu esti cel care are puterea sa spuna:Da sau Nu!
Doar tu poti alunga toata tristetea din sufletul meu sau o poti intensifica mai tare!
Acum as vrea sa zbor dincolo de mari si oceane,sa vad cum totul e un punct ce se pierde in ochii mei...Cred ca trebuie sa iau decizia de care mi-a fost frica tot timpul,sa merg mai departe si sa ma ridic pe propriile picioare,sa imi asez capul inapoi pe umeri,e timpul sa fiu mai rationala,mai rece,mai indiferenta...
Asa a fost sa fie?
Intrebare ce isi va gasi raspuns cu timpul.Un timp care trece,se intoarce, nu sta nici pe loc,dar nu are nicio directie anume.Doar se imprestie...si eu,odata cu el...

Timpul ma va ajuta sa sper?

Da vreau sa-ti spun sa pleci din viata mea...sa uit de tine...sa uit tot...sa uit ce a fost canvda intre noi...
Tu nu ma iubesti...nu mai iubit niciodata...Te uiti la mine...esti atat de plictisit...poate ca nu voi mai rezista mult si eu voi fi cea care va pleca si poate atunci iti vei da seama ce ai pierdut sau poate ca nici nu iti va pasa!
Sunt clipe cand as vrea sa-ti spun tot ce simt,sa te invalui cu toata frustrarea mea,dar nu pot. Nu pot pentru ca oriunde ma uit,te vad pe tine...
Vreau sa cred ca intr-o zi totul va revni la normal si voi fi la fel de fericita ca la inceput,caci acum lacrimile imi sunt singurele prietene,iar noaptea cel mai bun jurnal pe care l-am avut vreodata.
Vreau sa sper in ziua de maine!