Azi era sa fie altfel!

E atat de mohorat afara,cat si in sufletul ei.Trebuie sa-si adune din nou gandurile, sa faca curat printre visele spulberate.
Pe strada e cenusiu...in pietrele de pavaj se ascund atatea planuri nemplinite,dar construite in cel mai mic detaliu,ca sa fie bine,sa-l faca sa zambeasca si sa fie cel mai fericit .. Nisipul s-a infiltrat in ele si au mai ramas cateva vise,dar ploaia a venit din urma si a sters tot.
Mai devreme era soare,dar acum ploua.Asa a fost toata ziua.Asa a fost toata ziua si ea.Nu vroia mult...vroia doar o bucata de afectiune,de iubire din partea lui.Vroia sa se bucure de ziua asta.Doar atat.Dar stie ca maine i-o va da.Maine ii va vedea chipul si zambetul pe care le adora atat de mult.
Adulmeca totusi pericolul, insa atata timp cat o face sa se simta vie, vibrand de dor, iubire si suferinta, nu are nici cea mai mica intentie de a fugi din calea lui.O scanteie de indoiala se deschide in fata ochilor,dar o sterge repede cu puterea mintii.A ramas fiorul coplesitor,dulcele fior coplesitor,caci furia ii roade inima...
A uitat a fi pentru a avea...!