,,Nimic din lumea asta nu e rodul intamplarii"

Lumea ei era pictata doar in gri si negru...Lumea lui in gri si alb...Lumile lor pareau sa se piarda in neguri...asta pana cand...

Ochii ei i-a gasit pe-ai lui...mana lui i-a gasit-o pe-a ei...zambetul ei l-a gasit pe-al lui...
Erau doar ei doi-nebunii plini de frunze moarte,de soapte desarte,de saruturi rapide si moi.S-au pierdut in absolut,au prins aripi si au zburat pana la stele si de acolo inapoi.Erau scaldati de dorinte nepamantene...s-au invaluit in stropii fini ca o ceata...s-au imbratisat cu eternitatea...au plutit cu iubirea si toatea astea din vina lor...
Si vor mai avea o noapte a miracolelor,vor mai simti gustul nebuniei prin vene,vor mai fi ei doi...vor fi mereu.